Vicleniile lui Scapino –premiera care deschide noua stagiune a Teatrului Tineretului

De Ziar Piatra Neamț Pe 14 oct. 2014

Teatrul Tineretului anunţă premiera spectacolului Vicleniile lui Scapino de Molière şi în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, care se va juca la sfârşitul acestei săptămâni, sâmbătă şi duminică (18 şi 19 octombrie), de la ora 19, la Sala Mare.

Din secolul al-XVII-lea ajung până la noi ecourile unui râs tonic, lucid, curativ: râsul domnului Molière. Acuzat de blasfemie, de instigare la imoralitate, își apăra astfel spectacolele sale hohotitoare: „Datoria comediei fiind de a îndrepta oamenii distrându-i, am crezut că, în îndeletnicirea pe care o am, nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut decât să atac, prin reprezentări ridicole, viciile secolului meu.“ (Prima jalbă către rege în apărarea piesei „Tartuffe“).

Premiera absolută a „Vicleniilor lui Scapin“ a avut loc pe 24 mai 1671, la Palais-Royal, Paris, rolul lui Scapin fiind jucat de Molière. Spectacolul a fost retras în luna iunie şi a fost puţin reluat în timpul vieţii lui Molière (de 18 ori). Astăzi, probabil că nu există teatru european care să nu fi montat măcar o dată această piesă. Pentru Teatrul Tineretului, „Vicleniile lui Scapin“ are o puternică amprentă afectivă, fiind primul spectacol din repertoriul său. Evenimentul a avut loc pe 3 octombrie 1958, regia spectacolului aparținînd lui David Esrig, iar scenografia fiind semnată de S. Briss.

Iată că în 2014 tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu îmbracă piesa în haină nouă. Undeva, pe o plajă, unde este fieful tinerilor dezlănțuiți în distracție, Scapino și-a lăsat (în alt secol) pălăria țuguiată, costumul cu dungi verzi pe fond alb, sabia de lemn, masca și s-a îmbrăcat în pantaloni scurți. Dar spiritul lui de panglicar viclean, capabil să te vândă într-o lingură de apă, a rămas același ca pe vremea lui Molière. Farsa lui Molière a prins culoarea vremurilor noastre: cu trabant flower-power, investit cu inedite funcții de divertisment, cu doze de bere eliberându-și vulcanic conținutul în toiul petrecerilor pe plajă etc., dar spiritul ei a rămas același: zeflemisirea optuzității, plăcerea enormă a celui considerat umil de a le juca puternicilor renghiuri teribile.

Vicleniile lui Scapino