„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” – Despre libertate și libertinaj
J. Simon spunea că „libertatea – fără de care nu există morală – nu este puterea de a face, ci puterea de a alege”. Libertatea a fost descoperită, definită și redescoperită de-a lungul istoriei, strigătul acestei libertăți traversând, de asemenea, firul istoriei. Este un cuvânt frumos, pe care orice ideologie încearcă să-l importe în patrimoniul personal.
Părintele Dumitru Stăniloae afirma că Dumnezeu Își restrânge atotputernicia Lui în fața libertății omului, iar un teolog occidental vorbește chiar despre o „slăbiciune a lui Dumnezeu în fața libertății persoanelor umane”, slăbiciune care dovedește tocmai atotputernicia și înțelepciunea divină: Dumnezeu nu violentează voința omului.
As spune, parafrazandu-l pe marele Eminescu, ca, Libertatea……e-o vorba de „dansii” inventata…. Cand spun dansii, ma refer la legiuitori, la cei care creeaza normele, care ne spun, unde se termina libertatea si-ncepe….libertinajul ! In genere, libertinajul, e doar un mod de a depasi limitele bunului simt a libertatii consimtite. Libertate, aveam si-n Epoca De Aur….. Eram liberi, intr-o tara libera, care-si faurea viitorul asa cum credea de cuviinta… Ah…., ne lipsea cumva, libertatea de expresie ? Just, tovarasi….JUST ! N-o aveam, dar…..aveam slujbe, locuinte, bani de-i puneam si la CEC, alea-alea, samd, etc, ca doar n-o sa m-apuc acum sa plang dupa Maria Gheorghe ! „Desteptii” or sa m-acuze de nostalgie…! Posibil, ca n-am Alzheimer, ca sa uit si relele si bunele ! ! Acum…., O avem ! SI ? ? Ne umplem burta cu ea ? Ne platim intretinerea ? Factura la gaze, cea la lumina ?? Vorba lu regele Cioaba……CANCI !