TEATRUL TINERETULUI DIN PIATRA NEAMT-POVESTE FĂRĂ SFÂRȘIT-episodul 2-

DESPRE SEISMICITATE, SCAUNE ȘI BETOANE. PE NERVII ȘI BANII OBȘTII!
Proiectul faraonic care a inclus și Teatrul Tineretului din Piatra Neamț într-un regim de pretinsă restaurare și reabilitare a costat o anumita sumă de bani. La această sumă de bani s-au adăugat altele. Între ceea ce se preciza pe hârtie și ceea ce s-a petrecut în realitate există unele deosebiri. Și acestea sunt destul de importante. Lângă un proiect de parteneriat a apărut un alt proiect și apoi totul a reintrat în ceața deasă a tentativelor miștocărești de ”abureală”, specifice escrocilor talentați. Trebuie să precizez că nu numai în arta dramatică îți trebuie talent pentru a te numi actor. Talentul plutește ca porumbelul Sfântului Duh și deasupra capetelor scriitorilor, avocaților, inginerilor, pictorilor, savanților, inventatorilor etc. Talentul plutește deasupra tuturor, dar nu se așează pe orice țeastă! Unii au talentul de a devaliza un oraș, un județ, o țară, alții, precum actorii Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, au harul de a ridica sala de spectacole în picioare și a culege aplauze la fel de bogate ca viile biblice ale Muntelui Carmel. Ce te faci dacă un teatru ca al nostru rămâne fără zestrea sa vie, actorii? Un artist trebuie să-și împlinească menirea prin calitatea jocului și sacrificiului său personal. Activitatea unui artist adevărat se poate numi și jertfă spre folosul public. Activitatea unei administrații care operează numai investiții păguboase, din nepricepere sau din pricina instinctului tâlhăresc nu se poate numi sacrificiu, ci activitate banditească în dauna avutului obștesc. Actorii Teatrului Tineretului din Piatra Neamț au fost împiedicați să-și desfășoare activitatea normală vreme de peste doi ani de zile. Locul lor de muncă a fost sabotat sub diferite pretexte hilare. Nu poți compara viața unui actor cu jocul de ”gleznă” la masa de poker a unui șmenar obișnuit să fenteze banul public. Un actor trăiește din aplauzele publicului, din câteva mese modeste, din numeroase și epuizante repetiții. Un șmenar public obișnuit să inventeze proiecte babilonice pe spinarea prostimii trăiește cu fleici în sânge, băuturi și excursii scumpe, folkloriste specializate în ”serenade” la… ”flautul” stăpânului vremelnic. Din tot ce s-a văzut și scris până în ziua de 8 februarie 2013 s-ar putea înțelege că există interese oculte pentru a sparge trupa Teatrului Tineretului, determinându-i pe actori să-și ia lumea-n cap. Transformarea clădirii teatrului în Cazino-șantan-tripou este pe placul unor persoane specializate în distrugerea sufletului acestui oraș. Nu toată lumea a fost și este de acord cu manelizarea municipiului Piatra Neamț. De aceea, cetățenii responsabili și avizați au strigat în gura mare(dar prea decent) să se oprească mutilarea urbană. N-au fost ascultați! Presa a atras atenția opiniei publice, așa cum o făcea și toboșarul lui Jacques Callot(vezi foto nr. 1), că se petrec treburi deochiate în spațiul afectat pretinsei restaurări-renovări-reabilitări din zona vechii Curți Domnești, în care este inclus și Teatrul Tineretului. Astăzi nu a rămas loc decât pentru numărat oalele sparte. Această operațiune se numește, științific, astfel: efectul… investiției.

PROBLEMA CAZINOULUI SE CLOCEȘTE DE TREI ANI DE ZILE?
Într-un oraș turistic ai nevoie de elemente atractive care să mărească numărul celor care ne vizitează orașul. Nici una din investițiile făcute în ultimii ani nu a făcut să sporească interesul pentru municipiul nostru. Cel puțin, oficialitățile responsabile pentru aceste cheltuieli extreme au încercat, s-au străduit. Bravo lor, mai ales că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă! Realizări există: trei sensuri giratorii pe o distanță de 25 de metri(unicat în Europa!), în loc să se continue amenajarea pârâului Cuejdi, telegondolă și pârtie de ski, amenajarea cu betoane a Vechii Curți Domnești etc. Nu este spațiu pentru a critica aici calitatea investițiilor făcute de administrația locală. Orașul Piatra Neamț a fost împovărat cu datorii imense pentru investiții care nu produc decât datorii, exagerând consumul peste măsura bunului simț. Cine afirmă altceva are probleme de percepție, sau nu e de pe planeta șmenarilor portocalii. Cum să-i atragi pe turiși la Piatra Neamț? Cum să-i faci să-și cheltuie banul într-un oraș care este părasit chiar și de proprii săi locuitori ceva mai tineri? Din 2004 și până în 2012 populația orașului s-a împuținat: unii au murit sperând că administrația oranjutană va fi mai bună decât a predecesorilor, alții au fugit din Piatra Neamț din cauza lipsei perspectivelor. Au fugit în Franța, Canada, Germania, Statele Unite ale Americii etc. De fugit vor mai fugi și unii responsabili de dezastrul economic al orașului, dar în țări cu care România nu are tratate de extrădare. Nu asta este problema noastră. Noi avem ce avem cu turiștii: de ce nu zăbovesc mai mult în acest târg pitoresc? Din cauză că nu există un bordel? Sau din cauză că nu avem un cazinou, sau două, la standarde europene? În acest sens, două variante au câștigat teren în ochii anumitor pokeriști politici: 1. Clădirea Poștei Române(vezi foto nr. 2) din vecinătatea Colegiului Calistrat Hogaș, dezafectată inexplicabil sub pretextul că și acest edificiu va fi renovat după ce fusese deja renovat! Dar clădirea a fost dedicată doar activităților pentru servicii poștale-telegraf-telefonie, fapt atestat și de inscripționările fațadei(vezi foto nr. 3 și foto nr. 4). Cu toate acestea, serviciile poștale au fost mutate, cu chirie, în clădiri improprii! Oare de ce? Pentru a umple buzunarele unor borfași, sau pentru pacea mondială? Nu putem să-i spunem căpușare, că nu-i frumos. Dacă e adevărat sau nu, asta o vor decide cei abilitați. Nici măcar nu mai este nevoie să se publice un îndreptar de genul: ”Cum să-i prostim și să-i jefuim pe nemțeni”! Treaba funcționează mai bine ca pe vremea fanarioților. Ne întrebăm: cine și de ce falimentează Poșta Română de atâta amar de ani? Tâlharii pot huzuri pe banii noștri în stațiuni internaționale, pe coastele însorite ale Mediteranei, sau prin arhipelagul egeean, pe lângă fostul paradis fiscal Cipru. Oare câți pietreni au avut atâta bănet pentru băncile cipriote? Și din ce surse au provenit acei bani? Or fi bani negri pentru zile ceva mai albe? Întrebările sunt justificate. 2. Clădirea Teatrului Tineretului(vezi foto nr. 5) face cu ochiul? Cam face! În doi ani de zile se putea construi un teatru nou. Dar să furi doi ani de zile din viața actorilor numai pentru zugrăveli și bagatele… este deja prea mult. Dacă ne întrebăm și cine are interesul să transforme teatrul în Cazino-cabaret, încercând să dezorganizeze trupa de artiști până la exasperare, atunci se nasc alte întrebări. Sala de spectacole a rămas fără scaune dintr-o deficiență de proiectare, sau în mod intenționat(vezi foto nr. 6)? Este cert că două clădiri importante au fost scoase din uz, intenționat(?), mai mulți ani la rând. Ca să pună cineva hrăpăreț gheara pe ele? Sunt întrebări legitime. În județul Neamț și municipiul Piatra Neamț au fost distruse cu bună știință câteva obiective economice: topitorii de cânepă și in, Avicola, Reconstrucția, o bună parte din combinatul Săvinești, fabrici de mobilă și cherestea, sere, livezi pe rod și ferme pentru creșterea animalelor de tot soiul: de la vite cornute până la specialități cu blana scumpă etc. Același lucru s-a întâmplat și în restul României. Dezastrul economic programat a lăsat fără locuri de muncă sute de mii și milioane de oameni calificați. Pe lângă toate astea, o banală clădire este un mizilic. Dar este un mizilic de a cărui glorie ne-am bucurat împreună zeci de ani. Teatrul Tineretului a fost un excelent ambasador al județului Neamț. Nici un cazinou din lume nu poate asigura atâta prestigiu onorabil și credibilitate precum o face Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Aici s-au lansat și au jucat cei mai mari actori ai României. Teatrul Tineretului a devenit în urmă cu aproape jumătate de veac pepiniera marilor talente ale artei dramatice românești. Cum au fost posibile atâtea gafe și greșeli tehnice, de proiectare, de construcție doar la o singură clădire? La acest proiect au lucrat oameni cu multă carte, cu studii de specialitate! A fost ceva cu intenție, a fost ceva cu direcție, a fost doar un blestem care a sucit mințile experților tocmiți la comandă, sau a fost de vină doar poziția geografică a localității? Nimeni nu știe cu precizie! Singurul lucru care poate fi confirmat constă în dorința unora de a ne băga betoane unde vrei și nu vrei! Pentru că betonul costă! Dacă aranjezi să schimbi gradul de seismicitate al orașului cu un grad, într-o ședință(?) discretă, pe sub birouri, la sugestia unei gureșe vrăbiuțe cu fusta scurtă, atunci poți susține că betonul folosit a fost mai gros, ridicând costurile cu câteva procente! Betoanele nemțene ascund multe mistere… Fără îndoială că în Piatra Neamț s-a înghițit mult beton în ultimul cincinal. Dar foarte puțină lume știe că municipiul nostru, indiferent dacă ridici gradul de seismicitate, sau îl cobori(pe hârtie), se află în cea mai sigură zonă seismică a României. Ministerul Administrației și Internelor-Inspectoratul General pentru situații de urgență ”Petrodava” al județului Neamț a emis în acest sens câteva documente de utilitate publică pe care le puteți accesa la sursa: www.isjunt.ro Din acest raport semnat de dl. colonel Nițică Ioan aflăm că ”jumătatea de NV ce include municipiul Piatra Neamț se încadrează în clasa E cu grad de seismicitate 7.(…) Zona seismică E reprezintă 80% din suprafața județului și include municipiul reședință de județ, orașele Bicaz și Târgu Neamț. Ca apreciere globală, 80% din populație și cam aceeași pondere din activitatea economică și socială, se găsește în zona seismică E. Referitor la Barajul Izvorul Muntelui(Bicaz) nu există posibilitatea ca să fie afectat de cutremure.” Până una-alta, zona seismică E este cea mai sigură din România. Când umbli la gradul de seismicitate, umbli și la portofel! Atunci când vor fi făcute publice anumite documente și convorbiri, pietrenii se vor întreba: câți bani ne-au costat de fapt, toate fanteziile unor excentrici? În mod normal, Teatrul Tineretului ar trebui să fie încadrat la un anumit grad, și cu o anumită cotă de betoane, dacă a fost atins de ”aripa” inovativă a sporirii gradului de seismicitate. Cine poate verifica de cât beton a beneficiat edificiul pietrean? Se poate verifica foarte simplu, fără a afecta rezistența clădirii, cu aparatura aliaților noștri americani, sosită și în România. Până atunci, altă problemă ne preocupă: SCAUNELE!

CINE NU-ȘI DOREȘTE UN… SCAUN SĂNĂTOS?

Motto:
”BĂTRÂNUL: Doamnelor, Domnilor, păstrați-vă calmul, o să vă găsim locuri… Pe rând, în ordinea sosirii, o s-aveți locuri… Nici o grijă.
BĂTRÂNA: Cumpărați programul! Așteptați un pic, Doamnă, nu pot servi pe toată lumea deodată, n-am treizeci și trei de mâini, că nu sunt o vacă…”(EUGEN IONESCU-”SCAUNELE” din vol. 1. TEATRU-antologie de Gelu Ionescu-1970-Editura Minerva, București-traducere de: Elena Vianu)
Scaunele sunt de mai multe feluri și de mai multe culori: unele sunt mai tari, altele mai moi. Există scaune și pentru cei care urmează a fi spânzurați pentru delicte grave… În momentul în care lumea a pătruns în sala de spectacole a Teatrului Tineretului, la data de 8 februarie 2013, s-a produs un fenomen ciudat: lângă muritorii de rând au apărut și muritorii extraordinari(vezi foto nr. 7 pamflet bonom-fantasy). Toate astea în lipsa mult comentatelor scaune! În mod normal, fără intervențiile savante ale experților tocmiți și agreeați de cei care au lansat la apă proiectul, în stal se aflau 256 de locuri, 60 de locuri la loje și 32 de locuri la balcon. Inovativa echipă, cu d-na arhitectă Gâlea în frunte(vezi foto nr. 8) a avansat o teză mai tare ca revoluția de la 1848 din Ungaria: mărirea capacității sălii de spectacol la …500 de locuri! Nici Leonardo da Vinci nu ar fi reușit asemenea performanță dar e bine că la noi e posibil orice! Vorba unor versuri maneliste din Cluj: ”Din trei cuie și-un ciocan, îți fac gard american”. Tiparul de scaun sugerat de echipa inovativă nu permitea, totuși, mai mult de 156 de scaune în stal! Cum de se transformau cele 60 de locuri de la loje în…90 de locuri în noua formulă, numai Nostradamus ar fi putut răspunde! Pe această temă se mai poate discuta cu ”Stan și Bran studenți la Oxford”. Inițial, scaunele erau fixate pe fostul planșeu de beton, din zidirea inițială. În noua variantă s-a scos planșeul vechi, s-a turnat un nou planșeu de beton… În loc să fie turnat în pantă, a fost turnat în plan perfect orizontal. Apoi a fost adăugată o structură de lemn care să asigure panta sălii. Structura respectivă a fost acoperită cu plăci conglomerate tip OSB peste care s-a lipit mocheta. În această situație este dificil să montezi scaune și să asiguri o rezistență optimă. Sistemul de grinzi propus de doamna arhitectă nu permite decât montarea a 156 de scaune. Numărul scaunelor se reduce cu aproape 100(una sută)! Este o amputare drastică! Confuzia a fost, probabil, de natură medicală: cineva ”competent” a crezut că teatrul a consumat un aliment neprietenos și din acest motiv sunt prea multe …scaune. Mai sunt și alte aspecte, ceva mai neplăcute. La 19 septembrie 2012, conducerea teatrului a înaintat o misivă Consiliului Județean Neamț cu numărul 783. Referatul atenționa autoritățile responsabile asupra simulacrului de recepție(!) de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț(vezi foto nr. 9 și foto nr. 10). Documentul semnat de dl. director general al teatrului Tineretului, Liviu Timuș, merită o lectură foarte atentă! Fiecare observație a domniei sale poate fi probată! Vom cita doar câteva fragmente: ”La momentul recepției nu au fost prezenți: Prof. Adrian Alui Gheorghe, Prof. Gheorghe Dumitroaia, Pr. Paroh Cojan Dan, care făceau parte din comisia de recepție, iar semnăturile lor au fost luate ulterior, fără ca domniile lor (să) fie puși în fața faptului real al stadiului în care se află teatrul.(…)Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu are o dată clară, pe el figurând numai luna și anul”07. 2012”. Nu am făcut parte din comisia de recepție, fiind prezent în calitate de invitat. Ulterior numele meu apare la capitolul specialiști, ori eu nu pot fi specialist în construcții și restaurări, ci doar în activitatea artistică a unui teatru și a managementului artistic de profil. Este foarte curios faptul că numele meu(Liviu Timuș) apare pe lista de specialiști(cu data incertă) și nu e trecut pe lista de prezență din 12. 07. 2012, căreia i s-a adăugat titlul de ”Recepție la terminarea lucrărilor”. Pe listele care circulă, apar persoane care au fost trecute ulterior(scrise de mână), care nu au fost de față la recepție. Cel mai grav lucru este lipsa temei de proiectare, în care trebuia consultat teatrul și astfel nu se ajungea la această situație. ”Specialiștii” trebuiau consultați înainte. În concluzie mă dezic de acest simulacru de recepție, care mi se pare lipsit de corectitudine vizavi de instituțiile implicate și nu pot decât să sper că se va găsi o soluție pentru finalizarea lucrărilor.” Mostra cu semnăturile culese retroactiv poate fi admirată aici(vezi foto nr. 11 și foto nr. 12). Desigur, dispunem de mult mai multe documente și autografe(”întârziate”) în acest caz. Lipsa unei date calendaristice precise de pe simulacrul de recepție miroase de la mare distanță a premeditare, semnăturile retroactive avându-și rolul lor în această halima. Unii se aflau la Viena, dar semnau ca chiorii, un document dubios, la Piatra Neamț. Ce nu face o slugă pentru blidul de linte?! Unii trăiesc doar din compromisuri, lașități și lipsa simțului responsabilității civice. (va urma)
TEXT ȘI FOTO: MIHAIL SORIN GAIDAU