Presa nemțeană suspectă de evaziune fiscală

Începând de la sfârșitul anului trecut, imediat după cazul Mediafax, anchetatorii sunt cu ochii pe toate firmele care dețin ziare sau televiziuni în Neamț. Suspiciunile care planează asupra acestora sunt urmatoarele:
1. Evaziune fiscală prin contracte de drepturi de autor. Aici anchetatorii spun că plata jurnaliștilor, cameramanilor, realizatorilor, etc. nu se face corect prin contracte de drepturi de autor, ci ar fi trebuit făcută prin contracte de muncă cu timp limitat la care desigur angajatorul ar fi suportat mult mai multe taxe și impozite.
2. Evaziune fiscală prin firme de publicitate. Aici anchetatorii suspicionează că unele entități media au făcut firme interpuse, neplătitoare de TVA pe care au înregistrat contractele de publicitate și cum ajungea o astfel de firmă în situația de a trece pragul la plătitori de TVA, cum se făcea altă firmă.
Din fericire, noi nu suntem în nici una dintre cele două situații deoarece nu am încheiat niciodată contracte de drepturi de autor și absolut toate contractele de publicitate au fost supuse impozitării cu TVA și IP. Modul nostru de fiscalizare nu e nici pe departe rodul unei inteligențe supernaturale sau a unei viziuni paranormale despre viitor. Noi doar am urmărit scandalurile fiscale din mass-media țărilor ce au aderat înaintea noastră la UE și a fost foarte simplu să învățăm din ”greșelile” lor.
Problema drepturilor de autor era de așteptat să explodeze și la noi după ce acum 3 ani a creat discuții chiar și în Germania sau Austria. În realitate, drepturile de autor sunt sume de bani care se plătesc pentru folosirea unei creații și nicidecum ce se practică în media românească unde s-a ajuns ca începând de la omul de emisie până la cel care filmează o ședință de CL să aibă contract de drepturi de autor, ca și cum ai putea obține vreodată drepturi de autor pe filmarea unei ședințe publice. Strict tehnic și legal, procurorii care suspectează folosirea contractelor de drepturi de autor ca evaziune fiscală au dreptate pentru un simplu motiv. Ca să fii autor la ceva trebuie să demonstrezi legal că ești autorul acelui ceva, adică să îl înscrii la unul din registrele oferite de statul român prin ORDA pentru autori : Registrul Naţional de Opere (R.N.O.); Registrul Național al Copiei Private (R.N.C.P.), Registrul Naţional al Fonogramelor (R.N.F.); Registrul Naţional al Programelor de Calculator (R.N.P.C.); Registrul Naţional al Videogramelor (R.N.V.), etc. Deci, dacă ai un material video și vrei sa ai drepturi de autor pe el trebuie să îl înscrii la RNV. Dacă ai un text la RNO și așa mai departe.
Dacă e să privim și din perspectiva instituțiilor media sufocate de taxe și impozite, presiunea aplicată de fiscalitatea cretină din România i-a dus în situația în care să fie obligați să se ”optimizeze fiscal” pentru a supraviețui, nu neapărat pentru a face averi. Totuși, nici asta nu scuză ocolirea taxelor deoarece în piață au existat în paralel și instituții media care nu au ocolit aceste impozitări și au dat catre bugetul statului sute de milioane de lei în timp ce colegii mai ”deștepți” le făceau concurență.
Dacă la prima situație, cea legată de contractele pe drepturi de autor, mai este loc de discuții și cei cu capul pe umeri vor trece imediat la contracte de muncă, la problema a doua, legată de firmele de publicitate, nu se prea poate rezolva nimic decât cu pedepse penale pentru că vorbim de un abuz de drept, de administrarea în fapt a unor firme trecute pe alte persoane, de trafic de influență pentru a obține contracte de la stat pe firme nou înființate, etc.
Pe surse am aflat că și în cazul județului Neamț s-a trecut la verificări amănunțite și în curând mulți vor începe să dea cu subsemnatul, mai ales din rândul celor care au facilitat scurgerea de bani publici către anumite zone din media. De exemplu, numai anul trecut de la CJN, UAT-urile nemțene și firmele cu acționariat CJN sau UAT s-au cheltuit pe publicitate/promovare peste 30 miliarde lei vechi ceea ce este o sumă de speriat pentru județul Neamț și mai de speriat este faptul că peste 90% din acești bani nu au ajuns nicidecum în visteriile firmelor care dețin ziare sau televiziuni în Neamț, ci în tot felul de firme paralele folosite în sistem suveică pentru a se pierde urma banilor și mai ales pentru a nu ști nimeni modul în care au fost redistribuiți.
Problema cea mai mare este că dacă se dovedește că o persoană a fost plătită ilegal pe drepturi de autor, acea persoană va trebui să dea statului, în solidar cu cel care a plătit, impozitele calculate la zi și  penalitățile aferente, ceea ce înseamnă sume foarte mari de bani. Din păcate în această situație sunt mulți jurnaliști ceea ce ne duce cu gândul la două ipoteze de lucru:
1. Cei care ne conduc vor să țină presa în șah o perioadă de timp și vor demara procedurile de impozitare retroactivă;
2. Cei care ne conduc vor fi corecți, vor înțelege fenomenul și vor veni cu o legislație nouă în materie de drepturi de autor care să creeze un moment zero de la care toată lumea să se alinieze cerințelor fiscale.

Iosub Robert