Pelerinaj în Grecia – Sfântul Ioan Rusu

Centrul de Pelerinaj “Sfânta Parascheva” vă oferă în cadrul Campaniei “Pelerinaje pentru Suflet” descrierea celor mai frumoase locuri de pelerinaj de pe harta creştinătăţii.Campania continuă cu prezentarea destinaţiilor de pelerinaj din Grecia.

Materialele realizate în cadrul campaniei alături de galaria foto vor fi postate şi pe site-ul Centrului de Pelerinaj Sfânta Parascheva, la adresa web www.centruldepelerinaj.ro.

Pentru informaţii suplimentare despre campanie, va rugăm să contactaţi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, folosind următoarele date de contact:

Persoane de contact::

 Costel Damian, managerul Centrului de Pelerinaj „Sfânta Parascheva”.

Adresă: B-dul Stefan cel Mare şi Sfânt, nr. 16, Iaşi, România

Telefon: +40232/276907E-mail: [email protected],

site: www.centruldepelerinaj.ro

Mănăstirea Sfântul Ioan Rusu este o mănăstire ortodoxă din Insula Evia, Grecia. Biserica mănăstirii adăposteste, cu mare bucurie, mult cinstitele Moaște ale Sfântului Ioan Rusu, un sfânt cunoscut și iubit în întreaga lume, atât pentru nenumăratele lui minuni, cât și pentru deosebita lui viață în Hristos.
Evia este cea de-a doua mare insulă grecească, după Insula Creta, având o lungime de 175 de kilometri, o lățime cuprinsă între 6 și 45 de kilometri și o suprafață totală de 3.660 de kilometri pătrați. Dintre insulele mediterane estice, doar insulele Cipru și Creta sunt mai mari decât aceasta.
Majoritatea celor ce ajung să pășească pe pământul din Evia intră în insula prin Chalkida, de unde două poduri oferă acces mașinilor și pelerinilor. Podul cel vechi se păstrează încă și astăzi, deși este folosit noul pod, o construcție modernă și viabilă. Din Tesalonic și din Atena pleaca autobuze spre insula Evia, iar trenul ajunge și el până în Chalkida.
Mulți din pelerini aleg însă călătoria cu vaporul, care ajunge în șapte puncte diferite ale insulei. Din partea nordică a insulei, se poate pleca cu vaporul din porturile :Glifa, Arkitsa și Agios Konstantinos, iar dinspre sud, se pleacă din porturile Agia Marina și Rafina.

Scurt istoric al Mănăstirii Sfântul Ioan Rusu –
Mănăstirea Sfântul Ioan Rusu se află în localitatea Prokopi, aflată în partea nordică a insulei Evia. Anual, mii de pelerini poposesc lângă Moaștele Sfântului Ioan Rusu, îngenunchind și rugându-se sfântului, mai ales în data de 27 mai, ziua prăznuirii sale.
Grecii din Antolia, locul unde a viețuit și murit Sfantul Ioan, au luat trupul sfântului și l-au așezat într-o biserică din Anatolia, Capadocia, pînă în anul 1920. Se spune că sfântul era venerat atât de greci, cât și de turci, armeni, protestanți și musulmani, mulți dintre cinstitorii săi fiind binecuvantați cu minuni, vindecări și ajutor.
Moaștele sfântului Ioan au fost aduse din localitatea Prokopi în Evia de către creștinii refugiați din Prokopion – Urgup, regiunea Capadocia, dupa incidentele ce au cuprins Asia Mica între anii 1922-1924.
În urma razboiului greco-turc, schimburile de locuitori, emigrările, au dus la mutarea multor greci din Anatolia în Grecia. Astfel, unii dintre refugiați au intemeiat localitatea Prokopi, în nordul insulei, aducând cu atât Moaștele sfântului, cât și numele localității natale.
Pentru mai mulți ani, acestea au stat în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, din localitatea Noul Prokopi, Evia. În anul 1951, Sfintele Moaște vor fi mutate într-o noua biserică, închinată Sfântului Ioan Rusu, aici fiind intemeiată și o mănăstire. Chipul sfântului este închis la culoare, însă neputrezit și frumos mirositor, acesta fiind acoperit cu o mască de aur.
Mâna cea dreapta a Sfântului Ioan Rusu se află în Mănăstirea Sfântul Pantelimon – Russikon, Sfântul Munte Athos.
Viața Sfântului Ioan Rusu (1690 – 1730)

Se crede că Sfântul Ioan Rusu s-a născut în Rusia, spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în jurul anului 1690. Înrolat în armata țarului Petru I, într-o luptă împotriva otomanilor, tânărul Ioan a fost capturat și vândut ca sclav. El este dus în Constantinopol, apoi în regiunea Prokopi, aproape de Cezareea Palestinei, în Asia Mica. Astfel, el a ajuns în Anatolia, unde a viețuit ca slugă la un turc localnic.

Uneori, sfântul reușea să termine munca zilnică și să meargă în Biserica Sfântul Gheorghe, spre a participa la privegheri. Stăpânul lui, înțelegând că multe dintre binefacerile primite peste zi, cât și prosperitatea lui se datoreaza slugii sale, a ajuns să-l iubească pe sfânt.
Văzându-și de mai inainte adormirea în Domnul, Sfântul Ioan l-a chemat pe preotul bisericii să-l împartășească cu Sfintele Taine. Astfel, ascunzând Tainele într-un măr scobit, preotul a venit în grajd, unde viețuia sfântul și l-a împărtășit. Sfântul a adormit în Domnul în anul 1730, la o vârstă de aproximativ 40 de ani, trupul său fiind găsit neputrezit peste alți câțiva ani. Este recunoscut ca vindecător de boli grave şi de cancer, dar şi un sfânt care „plânge pentru tineret”, fiind astfel socotit ocrotitor al copiilor şi ajutător familiilor care nu pot avea copii.