Grigore Cugler (Apunake), un nemțean în exil
Grigore Cugler, cunoscut sub pseudonimul Apunake, a fost o personalitate complexă a culturii românești, născut pe 7 aprilie 1903 la Roznov, județul Neamț. De-a lungul vieții sale, a avut multiple cariere, fiind compozitor, diplomat, grafician, ilustrator, memorialist, muzician, poet, violonist clasic și scriitor. Aceasta varietate de ocupații reflectă un talent multidimensional care a marcat diferite domenii artistice și culturale.
A fost fiul Anei Țincu (fiica lui Nicolae Țincu, poet și scriitor) și al medicului Grigore Cugler, fratele Matildei Cugler-Poni, o poetă de la cenaclul Junimea, condus de Titu Maiorescu. A urmat studiile primare în satul natal, iar studii secundare la Piatra-Neamţ. În 1914 s-a înscris la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, participând ca elev militar de doar 13 ani la luptele de lângă Pitești, unde a și fost grav rănit. Ulterior, a participat la campania de apărare și a trăit în condiții grele refugiul din Moldova (1917-1918), fiind reformat în urma rănilor primite și decorat cu trei medalii.
După ce a studiat la Conservatorul din București, unde a fost influențat de mari muzicieni ca Alfons Castaldi, George Enescu și Mihail Jora, Grigore Cugler a obținut un premiu „George Enescu” în 1926 pentru compozițiile sale de lieduri și valsuri. A urmat apoi Facultatea de Drept, absolvind în 1926, și a început o carieră diplomatică în 1927.
În calitate de diplomat, Cugler a fost trimis la diverse legații române în Berlin, Bratislava, Stockholm și Oslo. A fost atașat cultural la Bratislava și consul la Oslo, dar a demisionat în 1947 în semn de protest față de noul regim comunist din România. Plecat în exil, s-a stabilit în Lima, Peru, unde a devenit violonist în Orchestra Simfonică Națională și a lucrat în domeniul asigurărilor. De asemenea, a continuat să scrie, publicând lucrări literare sub pseudonimul Apunake. Pseudonimul „Apunake” utilizat de Grigore Cugler are o origine neclară și enigmatică, adăugând un plus de mister și umor operei sale. Nu există o explicație oficială sau documentată a acestui pseudonim, iar interpretările variază. Se speculează că „Apunake” ar putea fi un nume inventat care reflectă spiritul ludic și absurd caracteristic scrierilor lui Cugler, asemănător stilului literar al lui Urmuz.
Printre operele sale literare se numără „Apunake și alte fenomene”, „Afară-de-Unu-Singur”, și „Vi-l prezint pe Țeavă”. Acestea se remarcă prin stilul său original și umorul său distinctiv. Cariera sa artistică și literară a fost marcată de un spirit inovativ și de o neconformitate față de normele rigide ale epocii. Cugler și-a scris opera în română, franceză și spaniolă. În total, el vorbea fluent opt limbi, inclusiv dialecte arabe. Este considerat un pionier al literaturii absurdului în România, alături de Urmuz, și un exemplu de creativitate și curaj artistic.
Revenit în Europa, la Paris (1972), a acordat un interviu Monicăi Lovinescu pentru „Europa Liberă”. La scurt timp, Grigore Cugler a murit pe 30 septembrie 1972 la Lima, Peru, lăsând în urmă o moștenire culturală valoroasă. El rămâne o figură memorabilă pentru contribuțiile sale diverse în muzică, literatură și diplomație, fiind recunoscut și apreciat atât în România (de după 89), cât și în străinătate.
Detalii mai puțin știute, cu documente, despre Cugler puteți citi aici – click.
Surse:
