Fragmente de istorie: Satul „Vânătorii Bistriței”, actualul cartier din Piatra-Neamț

Gheorghe Verșescu, în lucrarea sa Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț*, oferă informații prețioase despre trecutul zonei de la poalele Pietricicăi. Cu datele pe care le-a avut la dispoziție, a făcut o sinteză a istoriei zonei cunoscute în Piatra-Neamț drept cartierul Vânători, situat aproape de ieșirea din oraș, spre Bacău.

Deși în prezent acest teritoriu face parte din Piatra-Neamț, în trecut era un sat. Potrivit lui Gheorghe Verșescu, denumirea i-a fost dată „datorită misiunii pe care o aveau locuitorii în cadrul organizării militare pe lângă cetatea lui Crăciun de la Piatra, cunoscută încă din secolul al XV-lea sub denumirea „Casa lui Crăciun””. Se pare că așezarea Vânători are aceeași vechime cu orașul Piatra lui Crăciun, „care apare în izvoarele istorice în anii de domnie ai lui Petru Mușat (1374  – 1392) și Ștefan I (1395 – 1399).”  

Gheorghe Verșescu mai arată că după închinarea bisericii, a „casei“ şi a târgului Piatra lui Crăciun mănăstirii de la Bistriţa de către Alexandru cel Bun, satul Vânători a fost dislocat şi oferit de Ştefan al II-lea, în 25 ianuarie 1446, boierului Mihail logofătul.

Satul a fost confiscat de Ştefan cel Mare, în 1457, şi readus printre satele care formau ocolul domnesc de pe lângă Curtea de la Piatra.

„În secolul al XVI-lea, la 26 decembrie 1577, Ion Vodă Potcoavă dă mănăstirii de călugăriţe de la Vânători de peste Bistriţa zece posluşnici pregătiţi în meşteşugul armelor, ca să păzească averile şi mănăstirea, dintre care trei sînt de la Vânători şi restul din celelalte sate domneşti ale ocolului Curţii din Piatra. „Iar cît timp vor fi supuşi să aibă ei de la noi scutire, să nu lucreze niciun lucru al nostru, nici la oaste să nu meargă, nici iliş să nu plătească“ scrie porunca domnească.

Satul a rămas domnesc până în timpul domniei lui Constantin Movilă, care-l vinde pentru 1000 de galbeni ungureşti lui Dumitrachi Chiriţă, mare postelnic şi mătuşii sale Maricuţa, sora doamnei lui Ieremia Movilă, cu precizarea că „a fost domnesc ascultător de ocolul tîrgului Piatra, care este în ţinutul Neamţului“.

Confiscat pentru viclenie de la acesta de către Ştefan Tomşa, satul este dăruit lui Ionaşcu Boldescu cupar până ce, la 14 aprilie 1620, Maricuţa, văduva lui Dumitrachi Chiriţă (ucis la Cornul lui Sas pe Prut în 1612), îl dăruieşte mănăstirii de la Bisericani. Dania a fost confirmată şi de Ştefan Tomşa, în a doua lui domnie (1622—1623).”, se arată în lucrarea Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț

Locuitorii zonei lucrau în agricultură și păstrau în continuare vechile obiceiuri de „vânători domnești”, asigurând și paza în zonele învecinate.

Dimitrie Cantemir scrie în „Descrierea Moldovei” următoarele despre ei : „Tot printre aceştia (ostaşi) se socotesc şi Vânătorii moldoveni cari, împreună cu vătavul sau mai marele lor au în stăpânire un sat de 100 şi mai bine de gospodării, în munţii Moldovei, lângă târgul Piatra. La vreme de războiu ei trebuie să stea în preajma domnului, în tabără, iar la vreme de pace, ei se îndeletnicesc cu vânătoarea şi aduc la curte tot felul de fiare: cerbi, zimbri, oi sălbatice şi orice fel de fiare cari cutreieră pădurile, parte vii pentru plăcerea domnului, parte ucise pentru masa domnească, pentru care muncă sînt slobozi de dări. Pentru pulbere şi plumb dobîndesc leafă deosebită”.

Prin Vânători trece și calea ferată Bicaz — Piatra Neamţ — Bacău construită în 1914, unde se afla și halta de oprire la „Gara Veche“ . Tot pe aici trece și canalul Bistriței.

Se poate face ușor confuzie între zona Vânători din Piatra-Neamț și Vânători-Neamț, localitate situată în vecinătatea orașului Târgu Neamț. În documentele emise de Cancelaria domnească se face, de altfel, aceasta deosebire. „Vânătorii de lângă Târgul Neamţ aşezaţi pe Ozana = sau Pârâul Neamţului se numesc Vânătorii Neamţului, iar aceştia de lângă Piatra – Vânătorii Bistriţei. Destincţia este necesară, deoarece ambele se află în acelaşi ţinut al Neamţului.”, mai arată Gheorghe Verșescu.

Urme vechi de istorie poartă și biserica din cartierul Vânători, monument istoric, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost construită din lemn în secolul al XVIII-lea, iar pe ușa veche a bisericii se afla următoarea inscripție: „Această Biserică a fost făcută prin silința și cheltuiala lui Ioil, egumen de Bisericani – 1776, IS.HR.NI.KA.”. În 1937 s-a înființat parohia Vânătorii Pietrei.

„În unele acte emise de cancelarie, Vânători au început să fie numiţi şi locuitorii din satul de peste vale, adică de peste Bistriţa, aşezaţi pe dreapta râului, din Vălenii de azi. Aceştia au format o aşezare abia după ce a fost construită aici mănăstirea de maici de la Văleni, de către Alexandru Lăpuşneanu, numită uneori şi de la Vânători şi alteori de la Văleni.“ , se mai arată în monografia lui Verșescu.

*Sursa: Gheorghe Verșescu, Istoria monografică a orașului Piatra-Neamț, București, 1971, pag. 8-10.