Provocările și munca din spatele unui muzeograf, cu Florentina Buzenschi
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț este o adevărată punte de legătură între vechi și nou, iar doamna Florentina Buzenschi este cea care ne introduce în atmosfera caldă, de poveste, a satului.
Născută la Piatra-Neamț, Florentina Buzenschi a urmat primii ani de studii la Școala Generală Nr.2, după care pașii au purtat-o spre Liceul de Chimie (Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”).
„Pare ciudat că am ales un liceu tehnic. Cu mintea mea de copil de 14 ani m-am gândit că ar fi liceul cel mai aproape de casă. Am făcut profilul electrotehnic, aveam înclinații spre partea asta tehnică(…)Până la urmă am întâlnit acei oameni care mi-au influențat viața. Este vorba despre doamnele profesoare de istorie Ana Grădinaru și Ana Bucur Popa. M-au trimis la olimpiade, la concursuri de istorie. Au fost oameni care mi s-au lipit de suflet, cu care sunt în relații foarte bune și acum(…) Asta m-a făcut să nu aleg un domeniu tehnic și să mă duc la istorie, în ideea că aș putea deveni un cadru didactic la fel de bun ca fostele mele profesoare.”, își amintește Florentina Buzenschi.
Facultatea de Istorie din cadrul „Universității Ioan Alexandru Cuza” din Iași a însemnat pentru doamna Buzenschi o etapă frumoasă: „ Eram prima generație după ’90, iar mentalitățile începuseră să se schimbe. Profesorii deveniseră prietenii noștri. Învățam din dorința de cunoaștere, însă nici nu voiam să ne facem de rușine în fața profesorilor. Au fost ani de care îmi amintesc cu drag.”
După terminarea facultății, doamna Florentina Buzenschi a crezut că va îmbrățișa o carieră didactică, însă lucrurile nu au stat chiar așa: „S-a ivit o oportunitate de a mă angaja la muzeu. Era în anul 1995, când s-au scos pentru prima dată la concurs niște posturi la muzeu(…)A fost o provocare pentru mine. În facultate, făcusem cursuri de muzeologie și mi-am dat seama că în spatele unei expoziții există foarte multă muncă. Astfel, am ajuns angajată la muzeu, inițial la Oficiul de Patrimoniu, în cadrul Muzeului de Istorie.”
Doamna Buzenschi nu a abandonat pe deplin cariera de cadru didactic. Timp de trei ani a lucrat îmbinând munca de la muzeu cu cea din învățământ: „Până la urmă m-am gândit și cred că am făcut alegerea ce mai bună, să rămân doar la muzeu. Vedeam cum învățământul se schimbă de la an la an. Începuse perioada manualelor alternative și era greu, mai ales pentru un profesor care nu făcea asta de ani de zile și nu o făcea cu normă întreagă. Era greu să le îmbin pe amândouă. După ceva timp, am mai avut însă parte de o experiență asemănătoare, pe care am continuat-o câțiva ani, predând numai trei săptămâni iarna și trei vara, în locul unui coleg care studia dreptul. A fost perioada din învățământ care mi-a făcut mare plăcere.”
După desființarea Oficiului de Patrimoniu s-a ivit un loc la Muzeul de Etnografie.
Doamna Florentina Buzenschi spune că venirea la Muzeul de Etnografie, în anul 2000, a fost cea de-a doua alegere importantă din viața sa.
R: Care au fost cele mai importante și dragi proiecte pe care le-ați organizat de-a lungul timpului?
Muzeograf Florentina Buzenschi: Atât eu, cât și colegii mei punem suflet în toate activitățile pe care le facem. Dacă nu ai proceda astfel s-ar vedea. Ne gândim mult la activitățile pe care le desfășurăm, să ne iasă și să ne reprezinte foarte bine. Am făcut, de exemplu, două expoziții permanente, „Ocupațiile principale ale locuitorilor din județul Neamț” în 2001 și „Anotimpurile satului” în 2013, lucru nu tocmai ușor. O expoziție permanentă durează cam 10 ani.
În afară de aceste proiecte mari, au mai fost două, să zicem altfel, care nu s-au încadrat specificului nostru, ci mai degrabă au depășit sfera etnografiei, intrând în etnologie. Vorbesc despre ultima dintre aceste expoziții, care se numea „Triburi și magii”. În 2001, imediat după ce am venit la Muzeul de Etnografie, am avut ocazia să-l cunosc pe Dan Purcara, un colecționar particular din Neamț, și am făcut o expoziție care cuprindea artă precolumbiană și africană. A fost ceva ce nu se mai făcuse la Piatra-Neamț. Ulterior, colecția a fost expusă și la Palatul Culturii de la Iași. Acest colecționar era stabilit la New York, iar în acea perioadă avusese loc atacul asupra turnurilor gemene ale complexului World Trade Center, și o parte din piesele valoroase se pierduseră. Chiar atunci noi deschisesem expoziția la Iași, într-un moment nu tocmai prielnic pentru domnia sa, dar faptul că noi am făcut această expoziție i-a mai salvat ceva din colecție. Au fost salvate doar piesele pe care le-a adus în România. A fost una dintre expozițiile cu un mare impact asupra publicului.
De-a lungul timpului au fost organizate tot felul de expoziții temporare. Una dintre ele, desfășurată în colaborare cu Muzeul de Istorie și doamna dr. Mihaela Verzea, a fost „În vizită la străbunici”, în 2013, în care am reconstituit un interior țărănesc și unul boieresc. Muzeul de Etnografie era atunci în restaurare, astfel că expoziția a avut loc la Muzeul de Istorie. O altă expoziție a fost cea dedicată Reginei Maria, tot sub coordonarea doamnei Mihaela Verzea.
După restaurarea Muzeului de Etnografie, în 2013, provocarea a fost organizarea unei noi expoziții permanente. Expoziția nu arăta așa în 2013, am mai schimbat de-a lungul timpului câteva piese, dar am păstrat tematica generală și se vede că nu am greșit. Impactul a fost unul pozitiv asupra publicului vizitator.
R: Cu ce se mai ocupă un muzeograf, pe lângă organizarea de expoziții?
Muzeograf Florentina Buzenschi: Ca muzeograf nu organizezi doar expoziții. În spatele acestor piese sunt oamenii care lucrează în muzeu, muzeografii și conservatorii. Trebuie să cercetezi patrimoniul, zona din care face parte, lucru foarte important în etnografie. Rezultatele cercetării se văd foarte bine în articole și cărți.
În afară de articolele de specialitate sunt coautoarea unor volume care se referă la portul popular de sărbătoare și la arta populară din județul Neamț. Sunt foarte recunoscătoare doamnei dr. Elena Florescu, care a lucrat aici până în 1995. În etnografie merge foarte bine colaborarea, iar volumele cu mai mulți autori sunt complexe.
R: La ce proiecte ați lucrat în ultima perioadă?
Muzeograf Florentina Buzenschi: În ultimul timp am lucrat la niște proiecte care au avut în vedere portul tradițional, în special ia. Acum se lucrează la dosarul de introducere a iei cu altiță în patrimoniul UNESCO. Am colaborat și noi la acest dosar, mă refer pentru județul Neamț. Aplecarea spre cămașa de sărbătoare este mai veche. În 2018, cu ocazia Centenarului, am avut proiectul „Ia Neamțului”, cu doamnele de la „Șezătoarea de Piatra”, care s-a concretizat într-un album foarte frumos și o activitate care a avut mare impact.
R: Activitatea unui muzeograf reprezintă mai mult decât organizarea și prezentarea unei expoziții. Puteți detalia, vă rog, pe marginea acestui subiect.
Muzeograf Florentina Buzenschi: Lumea nu știe ce se întâmplă în spatele biroului de la ușa muzeografului Multă lume crede că este doar o expoziție și stai doar să primești vizitatori. Oamenii conștientizează munca din spatele unui muzeograf atunci când ne pun diverse întrebări. Printre vizitatori se regăsesc și persoane care caută răspunsuri legate de conservarea pieselor (textile sau lemn). Avem în muzeu obiecte care au aproximativ 200 de ani. Există foarte multe informații care circulă acum, însă cele mai multe persoane doresc să se intereseze de la sursă. La fel, când au diverse nedumeriri legate de ceea ce ar trebui să facă cu anumite piese pe care le-au primit moștenire, vin și ne întreabă. Primim astfel și donații, pentru că își dau seama că aici aceste piese se păstrează. Venind și văzând cum arată o expoziție permanentă, modul în care arată obiectele expuse, au certitudinea că ceea ce au ei acasă se va păstra în muzeu. Tinerele generații nu neapărat că nu mai apreciază, însă nu sunt interesate sau nu găsesc locul unor astfel de piese în interiorul locuinței. Atunci părinții, bunicii, preferă să le aducă la noi, la muzeu.
R: Din cauza pandemiei, anul trecut, Festivalul de artă populară tradițională „Lada cu zestre”, unul de tradiție, nu a mai fost organizat. Totuși, ce expoziții ați reușit să desfășurați în 2020?
Muzeograf Florentina Buzenschi: Într-adevăr. Totul era pus la punct, tematica, activitățile. În fiecare an, festivalul are o altă temă, în afară de prezența meșterilor sunt organizate simpozioane, expoziții, însă a venit pandemia. La început n-am crezut că va fi așa de grav. Festivalul trebuia să aibă loc în prima săptămână când s-a ieșit din starea de urgență, însă am hotărât să nu ne asumăm acest risc. Era vorba de o mobilizare foarte mare, cu aproximativ 80 de meșteri populari, plus colegi de la alte muzee din țară, astfel că am decis anularea festivalului.
În schimb, am organizat „Grădina cu ii”. Am pornit de la ideea că evenimentul se desfășoară în aer liber și doar pe parcursul unei singure zile. Am avut foarte mulți vizitatori. Oamenii erau dornici de a ieși și de a vizita o expoziție.
Tot pentru promovarea patrimoniului am realizat, și se poate observa în fața muzeului Cucuteni, o expoziție cu covoare din colecția noastră (unele covoare nu au fost expuse niciodată, altele erau donații recente sau au făcut parte din expoziții vechi de acum 25 de ani, nu și le mai amintea nimeni). Neavând posibilitatea de a le expune în interior am mers pe o foto-expoziție de covoare.
R: La ce să ne așteptăm pentru anul 2021? La ce proiecte lucrați?
Muzeograf Florentina Buzenschi: Suntem aproape gata de a scoate un album dedicat fotografului Adolph Chevallier. Albumul va fi unul amplu care cuprinde tot ceea ce are Complexul Muzeal Național Neamț despre Chevallier, nu doar partea de etnografie. Am achiziționat și niște scrisori care au aparținut lui Chevallier. Acest album va fi realizat împreună cu doamna dr. Mihaela Verzea, care se va ocupa de ceea ce înseamnă partea urbană, industrială, pentru că Chevallier nu a făcut numai fotografie etnografică.
De asemenea, sper ca în acest an cercetarea patrimoniului să fie valorificată printr-o expoziție și un album care va cuprinde piese-izvoade din fondul Elena Niță Ibrian. În acest an se împlinesc 100 de ani de la nașterea doamnei Elena Niță Ibrian. Este un proiect comun cu „Șezătoarea de Piatra”, pe partea de expoziție și realizarea de cămăși. Deoarece noi avem peste 1.000 de izvoade pe care doamna Elena Niță Ibrian le-a adunat an de an, am considerat că trebuie cunoscute publicului și să fie o sursă de inspirație pentru doamnele care cos ii. Cred că îi suntem datori doamnei Elena Niță Ibrian pentru ceea ce a donat muzeului și pentru toate activitățile pe care le-am făcut împreună. Este un adevărat tezaur de cusături tradiționale din județul Neamț.
La aceste proiecte se lucrează în prezent.
Este important să ne apropiem de ceea ce este vechi și să nu mai dăm atâta atenție lucrurilor ușoare pe care le vedem prin comerț. Să încercăm să cernem puțin valoarea de nonvaloare.
R: Am intrat în 2021. Cu ce dorințe ați pășit în noul an?
Muzeograf Florentina Buzenschi: Îmi doresc să fiu sănătoasă, să pot duce la capăt tot ceea ce mi-am propus pentru acest an. Din punct de vedere profesional mă gândesc la „Lada cu Zestre”, „Grădina cu ii”. Să ne întoarcem la viața de înainte.
