Campaniile electorale negative – de la atac la autogol

De 26 de ani vedem în România tot felul de campanii electorale care mai de care mai colorate și mai ipocrite. Dintre toate este clar că cele care atrag atenția poporului sunt cele cu scandal sau cele construite pe elemente negative. Din păcate, politicienii români nu au înțeles încă ce înseamnă o campanie electorală negativă, când și cum se face, motiv pentru care depășesc frecvent granița subțire ce stă între negativ și mârlănie. Din acest motiv credem că este util pentru toată lumea să înțeleagă ce este o campanie negativă și care sunt regulile ce trebuiesc respectate pentru a fi eficientă.
Prima regulă a unei campanii electorale negative este să îți ataci ”dușmanii direcți” fără să îți faci alți ”dușmani noi”. Această regulă este încălcată cam de fiecare dată, fiind nevoie de abilități deosebite de comunicare și de o proiectare minuțioasă a atacurilor, deci de o echipă de profesioniști, nu de câteva forme de viață nepregătite, dar inventive. Nerespectarea acestei reguli poate avea un efect devastator supra celui care gestionează campania negativă prin deschiderea de noi fronturi de dezbateri în contradictoriu care-i vor ocupa timpul, banii și energia ce ar fi trebuit folosite în alte zone ale campaniei.
A doua regulă a unei campanii electorale negative este să ataci cauzele ca sa ajungi la efecte. Această regulă este de asemenea foarte importantă pentru a nu te transforma într-un CTC-ist penibil care ”vorbește discuții”. Orice atac la o stare de fapt nu se face direct, ci se începe cu inițiatorul stării de fapt, echipa de implementare, echipa care a aprobat și de abia după aceea se trece la responsabilul actual care permite perpetuarea stării de fapt vizate, responsabil care în cazul unei campanii negative este desigur contracandidatul sau partidul său. Abordarea inversă transmite electoratului majoritar o notă de superficialitate și ipocrizie.
A treia regulă a unei campanii electorale negative este ducerea în derizoriu a adversarului. Și această regulă este prost înțeleasă și aplicată de politicieni deoarece ducerea în derizoriu implică un sarcasm inteligent, nu unul mârlănesc. Lipsa de bun simț în gestionarea unor astfel de campanii face ca nu doar contracandidatul să fie dus în derizoriu ci și cel care inițiază campania negativă.
Ducerea în derizoriu este de departe cea mai inteligentă și cea mai de efect componentă a unei campanii electorale negative, dar tocmai condiția de inteligență face ca multe echipe de campanie să aplice defectuos această componentă.
A patra regulă a unei campanii electorale negative este să nu cobori linia atacului. Adică niciodată, sub nicio formă și indiferent de motiv, nu ai voie să ataci un adversar mai slab din punct de vedere al funcției, averii, CV-ului sau poziției sociale. Atacurile de la lideri se fac numai către alți lideri de același nivel, dar de preferat mai puternici, atacurile la suborganizațiile de femei, bătrâni, tineri, se fac numai de la omologi din aceleași organizații și așa mai departe. Desigur că nici această regulă nu se aplică corect, mai toți politicienii alegând ”să sară la gâtul” adversarilor comozi, adică, în limbaj urban, nu se dau la urs cu mâna goală ci fugăresc iepuri prin curte ca să le dea șuturi în fund.
A cincea regulă a unei campanii electorale negative este să nu fie mai mare decât votul negativ din piață. Adică, dacă în zona electorală vizată se preconizează un vot negativ pentru adversar de 10%, ponderea campaniei negative în campania generală nu trebuie să depășească 10% pentru că nu are suport și se transformă în victimizarea adversarului. Încercarea de creare a votului negativ suplimentar este o activitate imposibil de desfășurat, într-o campanie fiind nevoie de timpi de implementare ce se măsoară cel puțin în trimestre.
În campaniile trecute, acest vot negativ putea fi exploatat deoarece românii au votat ca să scape de cei care-i conduceau la momentele alegerilor și au votat cam orice. Acum, votul negativ e foarte disipat, procentul fiind prea mic pentru a deturna eficient o dinamică electorală.
Ultima regulă și cea mai importantă este să nu fii arogant. Lansarea arogantă a unui atac electoral sau răspunsul la un asemenea atac duce indiscutabil la o victimizare a contracandidatului și la un feedback negativ din partea electoratului.

Concluzia este că o campanie electorală negativă, ca să fie eficientă, trebuie să fie făcută doar de persoane inteligente și fără orgolii personale iar combatanții trebuie să lupte asumat, cu fairplay, bărbătește… sau mai corect spus, cavalerește, nu mișelește. Singurele situații în care profesioniștii în campanii depășesc limita bunului simț, dar fără să își expună direct candidații, sunt acelea în care trebuie să blocheze un atac de aceeași speță venit din partea adversarilor. În rest, orice derapaj se cheamă mârlănie.

Iosub Robert