Arta de a fi Maia Morgenstern

La orice în viață trebuie să ai noroc – dar mai ales la oameni.

(Ileana Vulpescu)

În aceeași sală de festivități a Colegiului Național ”Petru Rareș” din Piatra Neamț, în care în martie ne-au încântat violonistul Răzvan Stoica și minunata sa vioară Stradivarius, astăzi, 16 mai 2024, au continuat Conferințele Rareșiste, cu un invitat excepțional: actrița Maia Morgenstern.

Evenimentul a fost facilitat de prezența doamnei pentru un spectacol caritabil (NU sunt eu // Maia Morgenstern – O biografie) pe care l-a susținut cu o seară înainte în acest oraș de care o leagă atâtea amintiri, căci, pentru trei ani, începând cu 1885, își face stagiatura teatrală la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Echipa managerială a Colegiului (domnul director Grigoruță Oniciuc și doamna director adjunct Claudia Jora) a ținut neapărat ca doamna Morgenstern să vină în școală pentru a se întâlni cu elevii, pentru a duce mai departe ideea acestui proiect care conectează elevii Rareșului cu cele mai luminoase modele care pot constitui pentru ei repere valorice existențiale. Membrii Asociației de părinți și ai Consiliului elevilor au pregătit o primire plină de respect și de admirație.

Așa a ajuns Doamna Morgenstern în școala noastră – și a venit ca ziua aceasta strălucitoare de mai care a alungat norii: ”frumoasă ca un gând răzleț”, cum scria G. Coșbuc, surâzătoare, vie, sonoră, acvatică, plutind cu întreaga ei prezență pe holuri, în cancelarie, la bibliotecă și în cele din urmă pe scenă.

La Doamna Maia totul e tânăr (și tonalitățile și mișcările și agerimea minții), așa că nu a fost greu să rezoneze imediat cu elevii care umpluseră fiecare locșor al sălii. Pe fundal au rulat imagini din filmele ei semnificative, adunate într-un colaj de elevul Rareș Șerban-Năstase de la clasa a XII-a B, iar elevii Victor Hanganu  de la clasa a IX-a E și Ilinca Ailenei de la clasa a X-a A au prefațat momentul întâlnirii cu interpretări la pian.

Moderator a fost ales unul dintre elevii valoroși ai clasei a XII-a B, de matematică-informatică, Robert Voaideș: numai el și doamna Maia au împărțit scena, fiindcă activitatea a fost a lor, a oamenilor tineri care au mereu ceva de învățat unii de la alții.

Iar conferința a debutat firesc, ca-n versurile lui Marin Sorescu:

Am zărit lumină pe pământ/ Și m-am născut și eu/ Să văd ce mai faceți./ Sănătoși? Voinici?/ Cum o mai duceți cu fericirea? (Am zărit lumină).

Pregătisem multe întrebări la ora de dirigenție de luni la care am discutat despre povara și binecuvântarea meseriei de actor: ele s-au succedat firesc, iar Doamna Maia a răspuns bogat fiecăreia, trecând cu ușurința omului ce trăiește în spațiul cuvintelor de la aspectele controversate ale meseriei la povești personale sau la analize subtile ale artei teatrale și cinematografice. Totul a fost simplu, dar nu simplist, bogat, dar nu haotic.

Sala a ascultat într-o tăcere vrăjită timp de peste o oră: alte întrebări au venit spre scenă și ar fi tot continuat dacă Doamna Maia  nu ar fi trebuit să plece la Iași în continuarea turneului ei cu spectacolul caritabil. Un moment la fel de frumos a urmat și după ieșirea din sală: în curtea interioară  a liceului, proaspăt decorată cu o mulțime de flori și plante care compuneau un decor luxuriant, elevii din școală care nu au încăput pur și simplu în sala arhiplină au înconjurat-o pe Doamna Maia ca să facă poze cu ea, să o îmbrățișeze, să îi spună că au un prieten sau un părinte care îi iubește rolurile, să o atingă, să stea câteva minute în preajma ei… Și au tot rămas acolo ca într-o mișcare centrifugă de oameni și de emoții, iar Doamna Maia însăși, grăbită tare să ajungă la Iași, nu se îndura să își facă loc prin mulțimea de copii adunați acolo pentru ea, să plece…

Așa am înțeles noi azi ce nu este  Maia – nu e plină de morgă sau de aerele actorului celebru, și ce este Maia – un om carismatic, care n-a avut nevoie decât de prezența ei magnetică pentru a îi aduce aproape pe copiii pe care, așa cum știu în adâncul lor toți profesorii din școala sau din lumea aceasta, nu poți să îi păcălești.

Au fost două ore care s-au întins mult peste marginea lor de timp – căci asta știu actorii să facă mai bine decât orice, să suspende timpul, să trăiască și ei și spectatorii lor în alte vieți suprapuse. Arhetipul Artistului în mitologie era Orfeu, cel ce reușea cu sunetul lirei lui (muzică și poezie îngemănate) să farmece tot ce era însuflețit. Elevii, părinții și profesorii Rareșului pot mărturisi acum cu totală încântare: aceasta este și arta Maiei Morgenstern…

Mulțumiri călduroase absolventului de Rareș care a făcut posibilă desfășurarea acestui eveniment: VIOREL COSMA!

Prof. dr. Monica Costea