Ana Conta-Kernbach: O viață începută la Târgu Neamț, dedicată educației și drepturilor femeilor
Ana Conta-Kernbach (născută la 5 noiembrie 1865, în Târgu Neamț – decedată la 13 decembrie 1921, la Iași) a fost o profesoară, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor, recunoscută pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul educației și al emancipării femeilor din România.
Educație și carieră
Ana Conta s-a născut pe 5 noiembrie 1865 în Târgu-Neamț, Regatul României, fiind fiica Mărioarei (născută Scutariu) și a lui Grigore Conta. A fost penultimul copil născut într-o familie cu 10 copii, unul dintre frații săi fiind Vasile Conta, care urma să devină un cunoscut filozof și politician. Familia sa era originară din comuna Bodești-Precista, Neamț, unde mai multe generații au servit ca preoți în Biserica Ortodoxă Română. Tatăl sau a fost angajat în 1864 să slujească la Mănăstirea Bărboi din Iași, unde familia s-a mutat la scurt timp după nașterea Anei. Mama sa a murit când Ana Conta era încă tânără, iar fratele ei Vasile a fost cel care i-a influențat preocupările în ceea ce privește problemele sociale și simțul datoriei de a le adresa. De asemenea, acesta i-a încurajat abilitățile muzicale, ea devenind o pianistă virtuoasă.
Ana Conta-Kernbach a fost o elevă eminentă, absolvind Institutul „Humpel” din Iași în 1883 și apoi continuându-și studiile la Universitatea din Iași, unde a studiat pedagogia și filosofia. A absolvit în 1888 cu calificativul „magna cum laude”. În 1893, a plecat la Paris pentru a-și continua studiile la Universitatea din Paris și la Collège de France, unde și-a obținut doctoratul în 1895, de asemenea cu „magna cum laude”.
După revenirea în România, Ana a devenit directoare a Școlii Normale de Aplicație și profesoară de pedagogie și psihologie la Școala Normală „Mihail Sturdza” din Iași. A rămas în acest rol timp de peste două decenii, influențând profund gândirea pedagogică românească prin introducerea unor metode de predare bazate pe psihologie experimentală și asociaționism.
Lupta pentru drepturile femeilor
Ana Conta-Kernbach a fost una dintre primele femei din România care a militat activ pentru drepturile femeilor. A fost prima femeie acceptată în Consiliul General de Instrucție și a participat la numeroase congrese internaționale, unde a prezentat comunicări pe teme educaționale și a evaluat sistemele de învățământ din Franța și Germania la cererea Ministerului Educației.
De asemenea, a fost o voce puternică pentru egalitatea salarială și statutul profesional al femeii-mame. În 1913, a devenit inspectoare pentru școlile de fete din România, rol în care a servit până la moartea sa.
A propus ca femeile să devină cetățeni de drept și a fost una dintre fondatoarele Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române în 1918, în Iași, împreună cu Calypso Botez, Maria Baiulescu, Elena Meissner, Ella Negruzzi, Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary și Olga Sturdza. Scopul asociației a fost de a lupta pentru drepturile legale, politice și social-economice ale femeilor. În același an, sufragiul universal pentru bărbați cu vârsta de peste 21 de ani a fost aprobat de către legislatură, iar femeilor li s-a promis considerarea în viitor a acordării dreptului lor de vot. În 1920, Conta-Kernbach a adresat o petiție legislaturii cerând acordarea drepturilor politice femeilor care au activat în serviciul public, au participat la război sau au fost soțiile sau mamele soldaților care au luptat în conflict.
Activitatea literară
Ana Conta-Kernbach a fost și o scriitoare prolifică. În 1891, s-a căsătorit cu poetul Gheorghe Kernbach , care a încurajat-o să înceapă să scrie și să publice atât poezii, cât și proză. A debutat în revista „Convorbiri literare” în 1891 și a continuat să publice poezii și proză în revistele „Junimea literară” și „Arhiva”. Printre lucrările sale se numără „Biografia lui Vasile Conta” (1916), „Clipe” (1897), „Pulbere” (cugetări), și „Boabe de mărgean” (1922). De asemenea, a scris mai multe lucrări pedagogice, cum ar fi „Școlare” (1904), „Elemente de metodică” (1905) și „Noțiuni de pedagogie și metodică” (1914).
Moștenire și recunoaștere
Ana Conta-Kernbach este recunoscută ca una dintre cele mai influente figuri în dezvoltarea sistemului educațional românesc și în lupta pentru drepturile femeilor. Activitatea sa a fost recunoscută de două ori de guvernul României, fiind distinsă cu medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa întâi, pentru contribuțiile sale în educația primară și secundară.
Ana Conta-Kernbach a murit în 1921 la Iași, fiind înmormântată în Cimitirul Eternitatea. Moștenirea sa continuă să inspire și astăzi, fiind un exemplu de devotament și progres în domeniul educației și al drepturilor femeilor.
Surse:
