În amintirea lui Sorin Mihail Gaidau

S-a stins din viaţă un suflet nobil, generos şi bun…
Un suflet mare, care şi-a petrecut o parte din viaţă în slujba semenilor, a adevărului scris şi rostit cu fermitate implacabilă, fără drept de apel.
Tinereţea sa zbuciumată, care de multe ori l-a purtat între agonie şi extaz, i-a permis să adune acea esenţă de gândire pe care unii au înţeles-o deja, iar alţii o vor înţelege abia acum sau poate mai târziu.
Ca om de presă a colaborat cu acele publicaţii centrale care puteau să-i permită exprimarea adevărului şi a criticii dure fără menajamente (România Liberă, Dreptatea), precum şi cu presa din Prahova şi Piatra-Neamţ. În oraşul nostru cei care îl cunosc îşi amintesc de apariţiile de la posturile de televiziune locală 1TV şi Actual TV la care a încercat cu generozitate să prezinte auditoriului subiecte cu înaltă încărcătură morală şi creştină, în dorinţa sa nemăsurată de a transmite din vasta lui cultură tot ceea ce a considerat că este mai bun pentru semenii săi.
Cei care au avut şansa să-i cunoască atât lucrările grafice, cât şi cele din proză, se pot considera nişte oameni norocoşi, căci au putut să savureze în lucrarea sa intitulată Bestiar cum a satirizat o perioadă de peste 20 de ani din trecutul nostru apropiat prin critici dure sau ironii subtile adresate clasei noastre politice fără părtinire, în dorinţa lui sinceră de a o corecta la nivelul aşteptărilor oamenilor.
Încercarea de a finaliza o nouă lucrare nu i-a mai reuşit. Ironia vieţii… A muncit, după cum mărturisea nu de mult, în folosul comunităţii prin mijloacele pe care bunul Dumnezeu i le-a pus la dispoziţie: spiritul şi condeiul.
A fost adeptul afirmării adevărului ca un proces de luptă, o dorinţă pioasă dar imposibilă, aceea care cere ca adevărul să fie expus direct, fără a discuta şi a polemiza.
A fost un idealist care a dorit o lume mai bună şi mai dreaptă pentru adevăratele valori morale şi spirituale ale societăţii.
Timpul va decide dacă i-a fost aliat sau inamic.
Să încercăm ca ceea ce a aşternut migălos cu condeiul său să intre în sufletele celor care l-au cunoscut, fiindcă un om nu moare odată cu dispariţia sa fizică, el continuându-şi prezenţa prin ceea ce a lăsat în urma sa.

Să-l pomenim cu drag! Dumnezeu să-l odihnească!

Familia