169 de ani de la nașterea inegalabilului Ioan Luca Caragiale

Născut pe 30 ianuarie 1852, în Haimanale, județul Prahova, astăzi I.L. Caragiale, judetul Dâmbovița, Ion Luca Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg român.

Ca și în cazul lui Eminescu, în privinţa datei naşterii lui Ion Luca Caragiale au fost vehiculate mai multe variante: „în noaptea de 29 spre 30 ianuarie” sau „în zorii zilei de 30 ianuarie”, potrivit lui Șerban Cioculescu.

Pe de altă parte, certificatul de botez, descoperit în anii 1970 la Arhivele Statului, menţionează: „La întâi ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cincizeci şi doi au născut Iecaterina cu legiuitul dumisale soţ a nume Dl Luca Caragiali. Şi astăzi la şapte ale lunii lui Februarie anul o mie opt sute cinci-zeci şi doi s´a botezat în legea pravoslavnică a Bisericii Răsăritului”.

Opera lui Caragiale, reprezentant al Junimii, este extrem de vastă, fiind o genială combinație între neoclasicism, realism și naturalism. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile, sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Lucrările sale de dramaturgie sunt o critică adusă societații românesti de secol XIX, în timp ce opera sa târzie adoptă genul fantasticului și se transformă în ficțiune istorică.

Dramaturgul Ioan Luca Caragiale a îndeplinit între 1881 și 1882 funcția de revizor școlar pentru județele Neamț și Suceava. Un motiv în plus ca nemţenii să-l redescopere pe mereu proaspătul mânuitor al condeiului şi din perspectiva legăturilor sale cu ţinutul Neamţului.
Despre prezenţa lui Cargiale în Neamţ găsim consistente detalii în volumul lui Dimitrie Hogea – „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ”(1936).

„Era tânăr, de vreo 30 ani, voinic şi chipeş. Cu lumea intelectuală de la noi, n-a prea avut multe legături de prietenie, căci în scurtul timp cât a funcţionat ca revizor şcolar, era mai mult pe drumuri.”

Nu stătea nici la hotel, nici încasă cu chirie, ci avea rezervată o cameră în spatele băcăniei Dornescu&C. Ionescu, „unde lua masa şi se adăpostea când venea din inspecţiile lui prin judeţ”

Dimitrie Hogea mărturisește că nu și-ar fi închiput vreodată că Ioan Luca Caragiale, pe atunci un simplu revizor şcolar, va ajunge o glorie naţională în domeniul literaturii şi artei: „Nici nu bănuiam talentul, ba chiar geniul lui neîntrecut.”

Caragiale va mai revine de câteva ori la Piatra, între anii 1897-1908, pentru a-și petrece vacanţele de vară.

I.L. Caragiale a murit la Berlin, în locuința din Schoneberg. Ioan Slavici a scris atunci necrologul „Un om mare”. La 27 iunie 1912, rămășițele pământești au fost depuse în cavoul capelei din cimitirul Erster Schoneberger Friedhof în prezența familiei și a prietenilor Barbu Ștefănescu Delavrancea și Alexandru Vlahuță.

La 1 septembrie 1912, Ministerul de Interne din România a deschis un credit de 22.000 lei pentru aducerea trupului lui Caragiale în țară și pentru înmormântare. La 18 noiembrie același an, sicriul cu rămășițele mortuare a fost adus în țară și depus la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Patru zile mai târziu, la 22 noiembrie, a fost reînhumat la Cimitirul Bellu din București, în apropiere de mormintele poeților Mihai Eminescu și George Coșbuc.

Tipurile, caracterele, moravurile prezentate în opera lui Caragiale sunt etern valabile, există și astăzi printre noi și ne fac viața mai amare.