LETA MIRONESCU (1896-1981) – un artist recuperat

Născută la 21 noiembrie 1896 în Satu-Mare lângă Rădăuţi, Leta Mironescu a copilărit şi a urmat cursurile gimnaziale, liceale şi Academia de Pictură la Cernăuţi, unde tatăl său, Vasile Gheorghiu era preot, profesor universitar la Facultatea de Teologie.
Dovedind un mare talent la desen şi pictură, confirmat de profesorul Offner din Cernăuţi, artista se perfecţionează după primul război mondial în cele mai importante instituţii artistice europene, studiind pictura şi modelajul la Munchen, în Germania, cu profesorul Heyman, la Viena, în Austria, cu profesorul Seligman la Damen-Academie şi în Franţa, la Paris, la Academia “La Grande Chaumiere”.
Învăţăturile maeştrilor însuşite temeinic şi studiile libere în muzeele europene au desăvârşit talentul tinerei pictoriţe, confirmându-l cu prilejul expoziţiilor deschise. Două dintre aceste expoziţii personale, una la Cernăuţi, în 1928 şi alta la Iaşi, în sala „Viaţa Românească”, în 1929, au fost elogiate de criiticii de artă pentru puterea şi frumuseţea culorilor în redarea farmecului naturii şi expresivitatea şi măiestria de a insufla viaţă modelelor zugrăvite în tablouri.

Leta Mironescu a fost apreciată în perioada interbelică drept unul dintre artiştii moderni de seamă din ţara noastră, pentru concepţia originală şi virtuozitatea mânuirii penelului.
S-a căsătorit la 8 iunie 1919 cu ofiţerul Ionel Mironescu, nemţean de origine, care studiase teologia la Seminarul din Roman, apoi la Facultatea din Cernăuţi. În 1939 artista se refugiază împreună cu familia în satul Cut, comuna Dumbrava Roşie, în casa socrilor săi. După întemniţarea, din motive politice şi moartea soţului său, Leta Mironescu este obligată să părăsească satul Cut şi se stabileşte în Piatra-Neamţ. Cu puţin timp înainte de moarte, pictoriţa donează Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ 25 de lucrări de pictură, majoritatea realizate între anii 1920-1960.
Leta Mironescu a murit la 13 mai 1981 şi este înmormântată în cavoul familiei, lângă biserica ctitorită de socrul său, preotul Mironescu, în satul Cut.

Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ i-a cinstit memoria cu o amplă expoziţie organizată la 24 iunie 2006, când s-au împlinit 110 de la naştere, prilej pentru a valorifica lucrările donate şi pe cele din colecţii particulare. La vernisaj, pictoriţa Tereza Gogu (1919-2008) mărturisea: “Am cunoscut -o pe Leta înainte de a deceda cu două luni, în martie 1981, la solicitarea fratelui ei Vasile, să-i fac portretul surorii sale. Valurile vremurilor, bune pentru unii, rele pentru alţii, nu mi-au dat prilejul să o cunosc mai bine. Auzisem de ea că pictează şi locuieşte cu chirie pe str. Petru Rareş din Piatra.Neamţ. După decesul soţului s-a mutat într-o garsonieră la blocul turn de pe b-dul Decebal, lângă o prietenă care o ajuta, Fizula, lăsându-I tot ce mai avea. În acea mică locuinţă ne-am delectat două ore depănând firul vieţii, fiecare în felul său. Între timp, i-am realizat portretul în cerapastel, făcându-i o mare bucurie. M-a sărutat şi m-a rugat să-i fac un portret mai mare şi în ulei. Ne-am împrietenit la prima vedere , asemănându-ne în comportament şi în concepţie, ceea ce ne-a unit cu sinceritate , pentru dreptate şi adevăr.
Am o mare tristeţe că nu a fost apreciată cum se cuvine pe timpul vieţii, dar mă bucur că acum, cu ocazia vernisării expoziţiei de astăzi, nu a fost uitată această personalitate iubitoare de frumos”.

Muzeograf Violeta Dinu