Despre nemţeni şi sănătatea lor, în urmă cu mai bine de 100 de ani

Între volumele pe care cărturarul G. T. Kirileanu le-a lăsat, cu generozitate, spre luminarea oamenilor din această parte de ţară, găsim şi multe lucrări care oferă informaţii despre realităţi ale vieţii de acum mai bine de 100 de ani.
Un astfel de volum este „Raportul general asupra igienei publice şi asupra serviciului sanitar al Regatului României pe anii 1896 şi 1897” întocmit de dr. I. Felix – directorul general al Serviciului Sanitar. Volumul, apărut la Bucureşti în anul 1899 are 485 de pagini şi, aşa cum e cazul mai multor volume din Fondul documentar „G. T. Kirileanu”, este legat, potrivit tematicii asemănătoare, cu o broşură de 52 de pagini, întocmită de acelaşi dr. I. Felix, broşură ce poartă titlul „Crescerea igienică a copiilor. Instrucţiuni populare pentru mume”.
Pornind de la factorii care contribuie la starea de sănătate a populaţiei Raportul… dr. I. Felix oferă detalii despre situaţia locuinţelor şi locuitorilor din judeţul Neamţ. Astfel, aflăm că, în anul 1896, în judeţul nostru
„… din 28.672 locuinţe rurale, sunt peste 21.300 bune şi numai 7.300 rele. Din 6.260 fôntâni, sunt 4.945 profunde, bine ghizduite şi bine întreţinute, şi numai 1.315 au adâncime insuficientă. Mai multe sate, unde locuitorii, pe lângă agricultură şi pe lângă crescerea vitelor, mai au alte sorginţi de câştig, precum plutăria, căratul lemnelor, fabricarea de var, lucrare de rogojini, au case mai confortabile; curţile caselor şi vetrele satelor sunt în general curate; mâncarea sătenilor este mai variată, căci se cultivă mulţi cartofi”
iar în judeţul Roman
„…casele sunt în majoritate bune, curate, aprópe tóte cu cel puţin 2 camere şi tindă, cu ferestrele relativ mari şi mobile, cu mobilier modest, simplu, dar curat. Numărul bordeielor scade încet; mai sunt în judeţ 2.500 bordeie. Din 6.400 fôntâni şi budae aflate în tot judeţul, numai 480 aŭ adâncime până la 2 metri; tóte cele-alte sunt mai adânci, 1.000 aŭ adâncime de 15 metri şi mai mult, 3.280 fôntâni aŭ pereţi de piatră”
De asemenea, despre alimentarea cu apă a oraşelor Piatra [Piatra-Neamţ], Neamţu [Târgu Neamţ] şi Roman se precizează că
„Piatra este alimentată cu apă curată, dar calcară, din 10 cişmele publice aflate în vatra oraşului şi din 300 fôntâni private. Parte din locuitorǐ se servă de apa din Bistriţa pentru trebuinţele casnice”
„Neamţu are 3 cişmele, 1 fôntână cu pompă, 202 fôntâni fără pompă”
„Oraşul posedă câte-va cişmele cu apă bună, 6 fôntâni publice, din carǐ 1 cu pompă şi peste 60 fôntâni private, cele mai multe cu apă rea. Sacagiiǐ distribue în oraş apa din Moldova. De mai mulţǐ ani administraţia comunală voesce să capteze isvórele de la Săbăóni şi să aducă apa lor în oraş , dar nu s’aŭ făcut studii şi nu s’a alcătuit nici un proiect”
Canalizarea în judeţul Neamţ lipsea în anii 1896-1897, în timp ce în alte oraşe precum Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Brăila, Botoşani Bacău, Craiova, Pitesţi Severin, Sinaia existau, măcar parţial, zone acoperite de reţele de canalizare.
Un alt punct sensibil al raportului dintre igiena publică şi starea de sănătate a populaţiei se referă la faptul că
„Modul construcţiuneĭ şi al întreţinereĭ latrinelor este la noi fórte înapoiat; cu tóte acestea, statistica latrinelor din comunele urbane trebue să se analiseze cu cunoscinţa faptuluĭ, că din multe oraşe fac parte adevěrate sate, astădĭ încorporate în oraş ca suburbii ale oraşului; că în alte oraşe locuitoriĭ mărginaşĭ sunt agricultorĭ carĭ trăesc cu obiceiurĭ ţěrănescĭ”
Din tabloul pe care dr. I. Felix îl face pentru această problemă aflăm că
„La Piatra există 2.800 de case, din care 385 n’au latrine, 1.795 au latrine fără hasna zidită şi numai 620 au latrine cu hasna zidită.”
Un indicator al igienei publice în România anului 1896 era, aşa cum este şi astăzi, consumul de săpun care atingea nivelul de 1,1 kg. / locuitor / an, în timp ce în Franţa, acelaşi indicator se poziţiona la 5,2 kg. / locuitor / an.
Analizând serviciile medicale oferite populaţiei în anul 1896, la nivelul ţării, dr. I. Felix oferă un tablou al consultaţiilor gratuite oferite la nivel de ţară, din care aflăm că la Spitalul din Damienesci (Roman) s-au acordat 9.117 consultaţii gratuite, fapt ce plasează acest spital pe locul doi în ceea ce priveşte numărul consultaţiilor gratuite, după Spitalul din Strehaia (jud. Mehedinţi), în timp ce la Spitalul din Roznov s-au acordat 7.790 consultaţii gratuite (locul patru). Pentru anul 1897, găsim din nou cele două spitale pe primele poziţii, cu 13.832 consultaţii gratuite la Damienesci şi 6.614 consultaţii gratuite la Roznov.
În cazul spitalului de la Damienesci putem face o supoziţie şi să punem numărul mare de consultaţii gratuite pe seama faptului că acest spital, alături de încă alte 13 spitale, din cele 33 întreţinute de stat, nu avea pavilion de isolare.
De asemenea, spitalul Damienesci, alături de alte 9 spitale, se confrunta cu problema
„…instalaţiunǐ[lor pentru băi, care] sunt incomplecte, în localul băilor lipsesc ţevile pentru conducerea apeĭ de la fântână la reservor şi la cazan…”
Situaţia spitalelor nemţene şi comunale şi activitatea acestora în anul 1896 prezintă judeţul Neamţ cu spitalul de la Piatra (care avea 55 paturi), în cadrul căruia au fost internaţi 1.156 bolnavi, acestora oferindu-li-se 16.069 zile de îngrijiri medicale şi un număr de 2.304 consultaţii gratuite.
Pentru anul 1897, datele oferite de Raportul… dr. I. Felix indică o scădere a numărului de paturi la spitalul din Piatra (de la 55, la 40), unde au fost internaţi 1.018 bolnavi, cu 15.329 zile de îngrijiri medicale şi 2.544 consultaţii gratuite, dar apare Spitalul Bicaz cu 20 de paturi, 504 bolnavi internaţi, 5.541 zile de îngrijiri medicale şi 1.285 consultaţii gratuite. Despre acest nou spital aflăm şi că
„…nu posedă un edificiu propriu, funcţionând într-o casă cu chirie”
dar şi că are
„…camere cu intrare separată şi cu latrina separată în corpul altor clădirǐ pentru isolarea bolnavilor infecţioşĭ”
Problema afecţiunilor psihiatrice, după cum aflăm din Raportul… dr. I. Felix, era în acea vreme în sarcina Ministerului de interne, iar acesta
„…subvenţionéză pe de o parte ospiciile de alienaţi Mărcuţa (ambe-sexe), monastirea Neamţu (bărbaţi), Golia din Iaşi (femei) şi depositul de alienaţi întrunit cu institutul privat Caritatea din Bucureşti”
Aşadar, găsim în anul 1896, la Mănăstirea Neamţ, 110 bărbaţi care au avut parte de 25.656 „zile de căutare”, iar în anul 1897, 133 bărbaţi cu 26.298 „zile de căutare.
Avem în acest volum o analiză foarte precisă a modului cum arăta, din punct de vedere sanitar, România, în general şi judeţul Neamţ, în special, la nivelul anilor 1896-1897, iar rigurozitatea unui asemenea demers poate fi oricând un model pentru contemporaneitatea noastră.