O…ladă la București, Sfântu Gheorghe și Ploiești

Ca o confirmare a valorii spectacolelor produse pe scena Teatrului Tineretului și a faptului că trupa TT este iubită și apreciată, creațiile sale artistice au fost selectate să participe la numeroase festivaluri naționale și internaționale, în aceasta vară.
În perioada imediată urmează un tur de forță, reprezentând participarea consecutivă la trei festivaluri cu spectacolul O…ladă, după cum urmează:

• Miercuri, 28 mai, ora 17.30, Sala “Radu Beligan” a Teatrului de Comedie București, în cadrul celei de-a XII-a ediții a Festivalului Comediei Românești – festCO;
• Vineri, 30 mai, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului “Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe, în cadrul celei de-a XXΙ-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru “Atelier”;
• Duminică, 1 iunie, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului “Toma Caragiu” Ploiești, în cadrul celei de-a ΙV-a ediții a Festivalului de Teatru Toma Caragiu;

O … LADĂ
creaţie colectivă după Ion Creangă

Distribuție:
Vergina (mama Mirelei): Nora Covali
Baba spurcată la gură: Corina Grigoraş
Baba fântână: Ecaterina Hâţu
Baba mortului: Cătălina Ieşanu
Mirela (fata babei), baba cu poşetuţă: Ingrid Robu
Baba călare pe mort: Adina Suciu
Anişoara (fata moşneagului), baba cocoşată: Alexandra Suciu
Cezărel, Cucoşu’: Cezar Antal
Baba căţeluşă: Răzvan Bănuţ
Mortul: Dan Covrig

Baba Sfânta Duminică: Victor Giurescu
Baba copac (păr): Dragoş Ionescu
Costeluş (copilul Sfintei Duminici): Costel Manole
Baba cu chitara, baba cuptor: Rareş Pîrlog

Text: Genţiana Ionescu
Scenografie: Romulus Boicu
Muzică și versuri: Ada Milea
Regie: Alexandru Dabija

Alexandru Dabija continuă explorarea poveştilor lui Ion Creangă, realizând un spectacol în care gâlceava, curiozitatea bârfitoare, invidia, prejudecata, superstiţia sunt sevele umorului dar şi ale reflecţiei amare.
În „O … ladă“ întâlnim personajele din „Fata babei şi fata moşneagului“, cărora li se adaugă o suită de babe straşnice, precum şi Cucoşu’, moşul şi baba din OO! (creaţie colectivă după „Punguţa cu doi bani“). Chipurile din poveşti primesc importante atribute psihologizante, în intenţia regizorală de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Faţă de babele lui Creangă, construite aproape monocord ca întruchipări ale răutăţii, singura precizare de natură fizică fiind vârsta înaintată, „O … ladă“ aduce în scenă felurite babe, marcate de câte o trăsătură fizică sau morală distinctivă, pentru sublinierea căreia actorul trebuie să găsească numeroase resurse creatoare. Comunitatea reunită a babelor satului devine un spaţiu dinamic de sancţionare socială, răbufniri vindicative, dar şi de cozerii spumoase.
Aşa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoară sau un blestem – aşa şi acest spectacol se înscrie pe coordonatele dualităţii: te luminează prin râs şi îţi arată, lucid, condiţia de fiinţă efemeră.