CONSECINŢELE BRUTALIZĂRII VECHII CURŢI DOMNEŞTI-1- IGRASIE…

Ce este igrasia? DEX 1998 ne explică lapidar şi clar: ”Umezeală persistentă a pereților de zidărie ai unei construcții, datorată apei reținute în porii materialelor din care sunt executați”. Mai ales în zonele străbătute de ape, cu climă temperată, ca a noastră, cu precipitații normale și ape curgătoare, de munte! Arhitecții și constructorii edificiilor publice sunt preocupați de calitatea muncii lor. Peste tot am întâlnit grija sporită pentru calitate. Într-o regiune ca a noastră, umezeala și pânza freatică apropiată de nivelul solului, a solicitat și solicită creativitatea constructorilor, fără a înceta studiul unor lucrări practice și teoretice din acest domeniu provocator. Unii împing optimizarea ridicării unui edificiu până la consultarea unui radiestezist înzestrat, pentru găsirea celui mai bun amplasament. Existența unor izvoare subterane, o pânză freatică aflată la mică adâncime, un sol instabil, o structură geologic precară etc sunt elemente neprietenoase unui constructor. Cu toate acestea, s-a construit și se va mai construi, experimentându-se cele mai ingenioase rețete. Lupta împotriva umezelii solicită în continuare imaginația constructorilor. Contează foarte mult cu ce material construiești în zonele umede, subcarpatice, ca a noastră. Superficialitatea și ignoranța nu au ce căuta nici în acest domeniu, mai ales că la mijloc sunt viețile și agoniseala concetățenilor. Igrasia poate măcina tencuiala, cărămida, piatra și liantul(mortarul, cimentul etc). O hidroizolație deteriorată sau prost făcută la fundație și soclu pe fondul creșterii nivelului pânzei freatice, deficiențele sistemului de drenare, realizarea unor trotuare sau terase cu pantele date greşit, construirea brutală în vecinătatea unui edificiu cu o anumită vechime, a unor lucrări ample, de anvergură, fără protejarea mediului ambiant favorizează igrasia. Agresivitatea și voluntarismul inițiatorului de proiect, coroborate cu anumite stângăcii ale constructorului pot expune distrugerii anumite monumente istorice, patrimoniale. Dacă este și cazul ansamblului architectonic de la Curtea Domnească din Piatra Neamț, care a încăput pe mâna unor experți secretoși, rămâne de văzut. Nu este datoria noastră să investigăm şi să prezentăm soluţii. Noi, doar semnalăm decent, fapte şi evenimente. Cei competenţi se vor pronunţa mult mai adecvat. Din nefericire, au existat câteva mii de proteste împotriva proiectului babilonic şi inutil de la Curtea Domnească. Cu toate acestea, visul faraonic a prins viaţă, afectând şi calitatea existenţei unor simboluri patrimoniale din Municipiul Piatra Neamţ.

BISERICA “SFÂNTUL IOAN DOMNESC” ESTE ROASĂ DE IGRASIE
La data de 25 februarie 2013, clădirea bisericii cu hramul “Sfântul Ioan Botezătorul”, din Piatra Neamţ, ridicată de marele voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” se prezenta tuturor trecătorilor ca fiind atacată de igrasie! Până acum nimeni nu a semnalat acest grav aspect. Nu avem cunoştinţă de conţinutul lucrărilor de protecţie, întreprinse de iniţiatorii proiectului vizând reabilitarea şi restaurarea acestui monument patrimonial. Igrasia monstruoasă este evidentă(foto nr. 1, foto nr. 2, foto nr. 3 şi foto nr. 4)! Ce explicaţii putem găsi? În respectivul spaţiu sacrosanct(fosta Curte Domnească) s-a lucrat cu utilaj greu(vezi foto nr. 5 şi foto nr. 6). Acest lucru a produs traume! Descărcarea de sarcină arheologică(vezi foto nr. 7, foto nr. 8 şi foto nr. 9) a evidenţiat existenţa unui cimitir parohial cu sute de morminte. S-au găsit nişte oseminte, vechi de vreo 500 de ani, câteva mărgele, o monedă din vremea lui Eustatie Dabija-vodă(ajuns domn al Moldovei în anul 1661, decedat în 1665, după alte surse în 1666) şi unele mărunţişiri medievale, mai puţin semnificative. Astea sunt informaţii aproape oficiale. Arheologii au lucrat îngrijit, delicat, fără să producă traume locului respectiv. Secretizarea şi paza au fost destul de stricte. Observatorii nocturni ai locului deţin şi alte informaţii privitoare la o echipă de “negri”, specializată şi în operaţiuni discrete, inclusiv asupra locului unde au înnoptat respectivii…experţi! De cine aparţin şi pentru cine lucrează aceştia, nu este treaba semnatarului acestui modest articol. Înaintea intervenţiilor brutale în zona Curţii Domneşti, au acţionat cel puţin doi radiestezişti specializaţi, cu aparatură necesară detectării metalelor nobile. Indivizii au intervenit, aproape sigur, la ordin!
În mai, 1674 este adus la conducerea Poloniei un expert în luptele cu turco-tătarii, Ioan al III-lea Sobieski. La 14 octombrie 1691, Cetatea Neamţului a căzut în mâinile lui Ian Sobieski, după ce eliberase Viena de asediatorii otomani. De la nobilul lituanian Cazimir Sarnecki şi domnitorul Dimitrie Cantemir există unele detalii în acest sens. O parte a trupelor regelui polon au trecut şi prin Piatra Neamţ. La Curtea Domnească existau bunuri, mai ales odoare bisericeşti din argint şi aur. În acea perioadă, judeţul Neamţ se afla sub ocupaţia trupelor de lefegii polonezi, cu centre întărite la Agapia, Secu şi Hangu. Păcat că istoriografii noştri nu acordă atenţie şi nu cercetează riguros asemenea perioade nefericite, pline de silnicii, prădăciuni şi profanări. De spaima leşilor, preoţimea din Piatra Neamţ a recurs la îngroparea odoarelor bisericeşti în câteva locuri. E vorba de mai multe kilograme de argint şi aur, unele piese fiind de o inestimabilă valoare culturală: tipărituri ferecate în argint, ripide, sfeşnice, mai multe crucifixuri, pocale, icoane, monede din argint şi aur, veşminte brodate cu fir de aur şi argint… Faptul că nu se comunică mare lucru este tot un soi de …igrasie, la nivel de mentalitate! Averea şi influenţa unor colecţionari pătimaşi nu vor permite să aflăm prea curând ce se petrece în culisele unui şantier arheologic. Ceea ce s-a văzut şi nu a îngrijorat pe nimeni: intervenţia brutală în apropierea unor monumente istorice cu valoare patrimonială(vezi foto nr. 10 şi foto nr. 11). Când se fac săpături de asemenea anvergură, cu utilaje grele, clădirile din vecinătate au de suferit: apar fisuri, se produc dizlocări iar gradul de umezeală creşte alarmant. Biserica Sfântul Ioan Domnesc nu a beneficiat de lucrări reale de consolidare-protecţie-restaurare nici în anii 2004-2005, dar nici la ultima intervenţie(anii 2011-2012). Tot ce s-a realizat acolo, în cele două etape, se numeşte machiaj. Asta a observat orice trecător. Sărutul creştin(?) dintre un politician versat, iniţiator de proiecte şi un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române poate sta la temelia şubrezită a patrimoniului naţional?(vezi foto nr. 12) Rămâne de văzut…
Text şi foto: MIHAIL-SORIN GAIDAU