Col. (r) Gaman Claudiu, fost adjunct la ISU Neamț, despre INUNDAȚII – Hazard hidrologic generator de situații de urgență în arealul Văii Bistriței

Având în vedere fenomenele naturale extreme generatoare de situații de urgență din ultima perioadă, consider oportun a face câteva precizări cu privire la conceptele de hazard natural, risc, vulnerabilitate și situație de urgență.

În accepţiunea mea hazardul natural este probabilitatea interacţiunii dintre entităţi de natură antropică, economică, socială, politică, culturală şi un fenomen natural periculos, ale cărui atribute nu pot fi exact determinate (localizare, timp, intensitate, frecvenţă), iar riscul natural poate fi înţeles ca posibilitate de pierderi umane, materiale, economice, de mediu, datorate interacţiunii dintre un fenomen natural periculos şi o entitate vulnerabilă (fig.1). Vulnerabilitatea reprezintă gradul de pierderi (0 – 100 %) rezultate din potenţialitatea unui fenomen de a produce victime şi pagube materiale.

În legislaţia din România privind managementul situaţiilor de urgenţă (O.U.G. nr. 21/2004,  privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare), situaţia de urgenţă are următoare definiţie: ,,evenimente excepţionale, cu caracter nonmilitar, care ameninţă viaţa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate”.

          În judeţul Neamţ inundaţiile reprezintă cel mai frecvent tip de hazard natural determinat de particularităţile hidroclimatice, de condiţiile geografice locale, de contextul sinoptic precum şi de factorii antropici.

           Datorită precipitaţiilor căzute (în principal cele torenţiale) în arealul văii Bistriței, în sectorul barajul Izvoru Muntelui – Bicaz și comuna Borca, se produc frecvent inundații pe afluenţii Bistriţei, având însă durate, debite maxime diferite, în funcţie de volumul scurgerilor de pe versanţi (volum influenţat de structura solului, gradul de saturaţie cu apă a terenului, structura şi tipul de vegetaţie, gradul de împădurire, gradul de eroziune a solului etc), de condiţiile de alimentare şi de parametrii morfometrici ai bazinelor hidrografice (suprafaţa, altitudine medie, pante, fragmentarea reliefului, etc).

           Analizând perioada 1970 – 2013 (fig. 2 a,b,c), se observă că frecvenţa de producere a inundaţiilor şi intensitatea acestora au crescut, principalele cauze naturale şi antropice (de care ar trebui să țină seama instituțiile responsabile) fiind următoarele :

• caracterul torenţial al precipitaţiilor şi al scurgerilor de pe versanţi, intensificarea proceselor morfologice din albiile cursurilor de apă;
• capacitatea redusă de tranzitare a debitelor maxime prin albia minoră ;
• despăduriri masive pentru exploatarea masei lemnoase, promovarea limitată a lucrărilor noi de corectare a formaţiunilor torenţiale şi a lucrărilor de împădurire;
• dezatenuarea produsă prin lucrări de îndiguire pe lungimi mari fără masuri suplimentare privind preluarea acestor efecte;
• întreţinerea necorespunzătoare a albiilor cursurilor de apă în special în zona podurilor şi a localităţilor (neefectuarea lucrărilor de decolmatare şi defrişare a vegetaţiei din albia minoră, precum şi depozitarea gunoaielor în albiile minoră şi majoră;
• lucrări de îndiguire declasate datorită depăşirii capacităţii de transport sau subdimensionării, întreţinerea necorespunzătoare şi nereabilitarea lucrărilor de apărare deteriorate în timpul viiturilor din ultimii ani;
• amplasarea necorespunzătoare, din lipsa unor studii de inundabilitate a unor construcţii în zone inundabile;
• amplasarea unor construcţii neautorizate în zona torenţilor şi în albiile majore ale cursurilor de apă;
• reţele de canalizare ce preiau scurgerea pluvială colmatate, subdimensionate, neîntreţinute, care nu fac faţă regimurilor torenţiale de curgere.

Cu toate că numărul inundaţiilor a crescut în perioada analizată, după anul 2005 se observă o reducere a pagubelor produse de aceste fenomene hidrometeorologice periculoase. Acest fapt este consecinţa măsurilor structurale (modernizarea sistemelor de monitorizare, prognozare, avertizare şi alarmare a populaţiei în cazul unor situaţii de urgenţă, dotarea forţelor de intervenţie cu echipamente şi autospeciale performante, împădurirea terenurilor degradate, realizarea de baraje, diguri, derivaţii de ape mari, consolidări de maluri etc.) şi nonstructurale (implementarea sistemului naţional de management al situaţiilor de urgenţă, educaţia populaţieiprin mass-media şi pregătirea acesteia privind modul de comportare pe timpul manifestării fenomenelor hidrometeorologice extreme, o pregătire mai bună a personalului din cadrul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă, din anul 2007 militarii în termen fiind înlocuiţi cu profesionişti etc.) luate de administraţia locală şi instituţiile responsabile cu managementul situaţiilor de urgenţă şi confirmă eficienţa acestora (fig. 3).

În primăvara anului 1970 s-au produs viituri deosebite, înregistrându-se debite de apă importante pe aproape toate cursurile mari din ţară. Pe râul Bistriţa debitul maxim a depăşit cele mai mari valori înregistrate până în prezent, consemnându-se şi cele mai grave inundaţii care au avut ca factor declanşator un regim de ploi abundente. Pentru perioada 1967 – 2012 la staţia hidrometrică Frumosu, comuna Farcaşa anul cu scurgerea cea mai bogată a fost 1970, cu debitul maxim istoric de 772 mc/s (tabel nr. 1), urmat de anul 1974 cu 703 mc/s, anul 1978 cu 452 mc/s şi anul 1985 cu 471 mc/s. În anul 1970 cota maximă înregistrată la staţia hidrometrică Frumosu a fost de 345 cm, cota de inundaţii fiind la 300 cm (tabel nr. 2). Inundaţiile s-au produs în următoarele condiţii : perioada 01 ianuarie – 10 mai a fost bogată în precipitaţii, înregistrându-se cantităţi duble de apă în raport cu valorile normale multianuale. În lunile de iarnă, stratul de zăpadă la munte a fost consistent, topindu-se rapid în aprilie şi în prima decadă a lunii mai datorită temperaturilor ridicate. În consecinţă ploile căzute în zilele de 12-14 mai au găsit un sol bine îmbibat cu apă, incapabil să mai preia cantităţi însemnate de apă prin procesul de infiltrare.

Tabel  1 Debitele maxime şi minime la staţiile hidrometrice din arealul văii Bistriţei, între Borca şi barajul Izvoru Muntelui  (sursa datelor S.G.A.Neamţ)

NR. CRT.	RÂUL	STAŢIA   HIDROME –TRICĂ	Q MAX mc/s	DATA	Q MIN. mc/s	DATA	PERIOADA  MONITORIZ.
1.	BISTRIŢA	FRUMOSU	772	13.V.1970	3.20	19.XII.1997	1967 – 2012
2.	SABASA	SABASA	145	10.VII .1981	0.049	18.I.1978	1967 – 2012
3.	BOLĂTĂU	P. LARGULUI	62,6	15.VIII.1979	0.000	1978, 1986	1877 – 2012
4.	BISTRICIOARA	BISTRICIOARA	125	12.VII. 2005	0.806	15.XII.1986	1972 – 2012
5.	SCHIT	CEAHLAU	80,3	12.VII. 2005	0.029	09.II.1991	1976  – 2012

Tabel 2 Situaţia comparativă, privind cotele de apărare stabilite şi nivelurile maxime înregistrate la staţii hidrometrice din bazinul superior al râului Bistriţa

(Sursa datelor Administraţia Bazinală de Apă ,,Siret” – Bacău)

Nr. Crt.	Râul	Staţia Hidrometrică	Cota de apărare (cm)			Cota maximă înregistrată (cm)	Anul
			CA	CI	CP
1.	BISTRIŢA	DORNA ARINI	220	300	350	325	1970
2.	BISTRIŢA	BROŞTENI	150	250	300	240	1970
3.	BISTRIŢA	FRUMOSU	250	300	350	345	1970
4.	SABASA	SABASA	80	200	220	220	1970

• Nivelul de atenţie (C.A.): La acest nivel se intensifică observaţiile şi măsurătorile (frecvenţa de măsurare creşte la 3 ore),  şi se alertează obiectivele interesate, alte echipe sunt informate;
• Nivelul de inundaţie (C.I.): valoarea nivelului apei în momentul în care începe revărsarea pe sectoarele cele mai joase ale albiei minore. Nu se inundă încă obiective propriu-zise, poate numai unele porţiuni de teren situate pe terasa inferioară de luncă;
• Nivelul de pericol (evacuare) (C.P.): La atingerea acestei cote se începe evacuarea bunurilor şi a populaţiei din zonele posibil a fi afectate.

          Anul 2005 a reprezentat unul din punctele de reper pentru intensitatea inundaţiilor produse în judeţul Neamţ ca urmare a volumului mare de precipitaţii, fiind anul în care s-au depăşit cotele de apărare la cele mai multe staţii hidrometrice, respectiv la 14 staţii hidrometrice din cele 30 de staţii cu urmărire zilnică a evoluţiei cotelor apelor, din anul 1970 până în prezent.

          Inundaţiile produse în perioada iulie – august 2005 s-au manifestat şi pe multe pâraie necontrolate hidrometric, o serie de torenţi fiind activaţi de ploi, înregistrându-se scurgeri importante de pe versanţi.  

           Anii 2006, 2008 şi 2010 au fost de asemenea ani de referinţă privind producerea inundaţiilor pe teritoriul judeţului Neamţ, datorită precipitaţiilor cu caracter torenţial căzute în lunile iunie, iulie. Acest lucru se poate observa şi în analiza statistică a situaţiilor de urgenţă produse pe teritoriul judeţului Neamţ în anul 2010, fenomenele hidrometeorologice periculoase ocupând locul II (7,5%) după incendii (fig. 4).

         Deşi precipitaţiile au căzut aproape zilnic, în regimul acestora s-au putut identifica perioade cu ploi torenţiale care au produs o creştere mare a coeficientului de scurgere pe versanţi, cauzând viituri mari dar de scurtă durată pe toate pâraiele din zonă. În acest context complex, practic toate cantităţile de precipitaţii căzute au prezentat importanţă prin menţinerea unei umidităţi accentuate a solului, reducerea infiltraţiilor şi participarea efectivă la formarea scurgerii.

         De asemenea şi în anul 2013 precipitaţiile cu caracter torenţial căzute în luna iunie la Ceahlău şi Bistricioara – comuna Ceahlău, la Sabasa – comuna Borca, la Poiana Largului -comuna P. Teiului și la Frumosu – comuna Farcaşa, au generat importante scurgeri pe versanţi, torenţi şi pâraie, creşteri de debite şi niveluri pe unele râuri din bazinul hidrografic Bistriţa, producând inundaţii în sectorul montan mijlociu al văii Bistriţei (fig. 5, 6).

Fig. 6. Efectele fenomenelor hidrometeorologice din perioada 06 – 08.06.2013 şi 22 – 24.06.2013 în comunele Farcaşa şi Borca

Sursa : GAMAN C. (2015), Hazarde naturalegeneratoare de situaţii de urgenţă în arealul văii Bistriţei, între comuna Borca şi barajul Izvoru Muntelui, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi (mss).