Un calcul periculos: Cum Iohannis pe listele PNL poate fi oportunitatea ratată a PSD

Propunerea PNL de a crea o lege care să-i permită președintelui Klaus Iohannis să candideze la Senat în ultimele luni de mandat a generat o furtună politică. Este o mișcare care poate fi văzută ca o aroganță din partea liberalilor, o încercare de a ajusta regulile jocului doar pentru a servi unui lider aflat la final de drum politic. Însă, în același timp, PSD, care a respins categoric această inițiativă, ar putea să rateze o oportunitate strategică majoră dacă nu interpretează corect consecințele acestei mutări.

Faptul că PNL a propus o lege care pare dedicată exclusiv lui Iohannis nu este doar un gest riscant din punct de vedere politic, dar și unul perceput ca o încălcare a principiilor democratice de bază. Legile nu ar trebui să fie ajustate pentru a favoriza indivizi sau grupuri restrânse, iar asta este exact ceea ce PSD subliniază prin refuzul său ferm de a susține inițiativa. Marcel Ciolacu, liderul social-democraților, a fost clar: acest proiect nu doar că nu este o prioritate, dar este o eroare de principiu. Din punctul de vedere al PSD, această lege ar contrazice valorile democrației și ar trimite un semnal greșit electoratului​

Însă dincolo de principiile democratice și de refuzul categoric al PSD, există o altă dimensiune – una pur strategică. Iohannis nu mai este figura dominantă și populară care a propulsat PNL în trecut. Președintele și-a pierdut o parte semnificativă din susținerea publicului, iar prezența lui pe listele PNL la alegerile din 2024 ar putea să fie, paradoxal, mai degrabă un dezavantaj pentru liberali. Într-un context în care Nicolae Ciucă va încerca să candideze la președinție, asocierea cu un lider perceput de mulți ca uzat ar diminua șansele PNL nu doar la nivel parlamentar, ci și la nivel prezidențial. Cu Iohannis pe liste, PNL riscă să piardă și mai mult electorat, într-un moment în care poziția lor este deja fragilă​

Aici se ascunde marea oportunitate ratată a PSD. Dacă ar fi susținut această lege, PSD ar fi avut ocazia să capitalizeze pe o eventuală înfrângere a PNL, lăsând liberalii să se confrunte cu propriile slăbiciuni și erori. În loc să blocheze proiectul din start, PSD ar fi putut permite ca Iohannis să candideze, mizând pe efectul negativ pe care acesta l-ar fi avut asupra performanței PNL. Asistând de pe margine, social-democrații ar fi putut să beneficieze din plin de un colaps electoral al liberalilor. Strategic vorbind, Iohannis pe listele PNL ar fi fost exact ceea ce PSD și-ar fi dorit: un adversar vulnerabil și un partid care se îndreaptă spre pierderi inevitabile.

Acest calcul strategic lipsește însă din ecuația actuală a PSD. Refuzând să susțină legea, partidul pare să rateze o șansă de a lăsa PNL să se autodistrugă în mod natural. În loc să joace șah politic, PSD preferă să se poziționeze ca gardianul moralității politice, dar, în același timp, pierde din vedere că politica este mai mult decât principii: este despre momente și oportunități.

Astfel, PSD se află într-o poziție paradoxală. Deși refuzul lor este moral justificat, strategic, ar fi fost mult mai avantajos să permită adoptarea acestei legi. Cu Iohannis pe liste, PNL s-ar fi confruntat cu propriile slăbiciuni în fața unui electorat tot mai nemulțumit. Refuzând să joace această carte, PSD pare să fi ratat șansa de a asista la declinul adversarului său din prima linie.

Într-o politică atât de fluidă și impredictibilă, uneori cel mai bun joc este să-ți lași adversarul să-și facă singur greșelile.

I.R.