Fantoma de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
A apărut de ceva timp în orașul nostru o fantomă. Nu, nu este o glumă de Halloween întârziată și nici un scenariu de teatru absurd. Este o fantomă în carne și oase, dar care se încăpățânează să rămână invizibilă. Poartă titlul pompos de „director interimar” al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o funcție care, teoretic, ar trebui să aducă lumină, direcție și o doză sănătoasă de energie culturală în oraș. Dar, în mod ironic, această „fantomă” pare să fie mai de nepătruns decât cortina de la finalul unei piese prost regizate.
Numit, se pare, într-un colț de umbră, directorul nostru nu s-a obosit să-și facă simțită prezența. De conferințe de presă nici nu poate fi vorba, căci n-a catadicsit să apară în spațiul public de când a fost instalat pe tronul cultural al teatrului. Mulți dintre noi ne întrebăm dacă acest om există cu adevărat sau e doar un mit urban. Poate că e un director virtual, unul pe care doar cei inițiați au voie să-l vadă și audă. Se vorbește că primește un salariu frumușel, bine plătit din buzunarele noastre, dar în afară de acest zvon nu mai știm nimic.
Misterul în jurul acestei „fantome” nu face decât să întărească un sentiment de frustrare generală. Teatrul Tineretului, o instituție cu o istorie de prestigiu, a decăzut serios în ultimii ani, dar cine să ne spună ce planuri are acest director interimar pentru revitalizare? Nimeni. Nici măcar el. Se întreabă lumea dacă are glas, dacă poate lega două cuvinte coerente sau dacă planurile lui pentru teatru sunt la fel de invizibile ca el.
Într-un oraș în care cultura ar trebui să fie una dintre puținele noastre evadări, pare că suntem condamnați să privim cum teatrul se scufundă încet, sub privirea absentă a unui conducător invizibil. Poate că fantomele își au locul în legende, dar una dintre ele chiar își primește salariul din banii noștri.
Până la urmă, singura întrebare rămâne: cât de mult mai putem plăti pentru a întreține o fantomă? Sau poate teatrul nostru a devenit, la propriu, un teatru al absurdului?
I.R.
