„Regele Gol: Cum a pierdut clasa politică haina respectabilității”

În povestea lui Hans Christian Andersen, „Hainele cele noi ale împăratului,” un rege vanitos este păcălit să poarte o haină imaginară, care era vizibilă doar pentru cei demni și inteligenți. Rege fiind, nu îndrăznește să admită că nu o vede și astfel iese în public, gol, în fața tuturor. Doar un copil, cu inocență și sinceritate, îndrăznește să spună adevărul: „Împăratul este gol!”

Povestea servește drept metaforă perfectă pentru starea actuală a clasei politice din România. Politicienii contemporani, la fel ca antemenţionatul rege, par să fie captivi în propriile iluzii de putere și respectabilitate, în timp ce realitatea cruntă a guvernării lor este vizibilă pentru toți cei dispuși să o vadă. Într-o epocă în care imaginea publică a devenit o monedă de schimb mai prețioasă decât realizările concrete, politicienii români par să fi pierdut esența demnității și autenticității aflate la baza oricărei conduceri responsabile.

În perioada interbelică, România era caracterizată de o clasă politică structurată care, deși nelipsită de probleme și conflicte, se străduia să mențină un anumit standard de respectabilitate și integritate. Lideri precum Iuliu Maniu, Ionel Brătianu și Nicolae Titulescu erau cunoscuți pentru dedicarea lor față de binele public și pentru capacitatea lor de a naviga printr-un context politic internațional complex, păstrând în același timp interesul național în prim-plan.

Ionel Brătianu, de exemplu, a fost un lider care, în ciuda controverselor, a rămas în istorie ca un om de stat cu o viziune clară pentru dezvoltarea României Mari. În perioada sa, politica era privită ca o vocație, o chemare la slujirea țării, nu doar ca un mijloc de îmbogățire personală sau de obținere a puterii. În contrast, clasa politică actuală pare să fi pierdut această dimensiune vocațională, transformând politica într-un joc de putere și influență, golit de idealuri autentice.

Nicolae Titulescu, un alt exemplu de lider interbelic, a fost un diplomat de renume internațional, respectat pentru eforturile sale de a poziționa România pe harta internațională într-un mod care să reflecte demnitatea și valorile naționale. În zilele noastre, politica externă românească adesea pare să fie doar o continuare a politicii interne, plină de compromisuri și influențe externe, fără o viziune clară sau o strategie națională coerentă.

Putem explora îndelung modul în care imaginea de fațadă a politicienilor moderni contrastează cu idealurile interbelice. Astăzi, liderii politici sunt adesea preocupați mai mult de propria lor imagine publică decât de realizări concrete. Într-o epocă în care mass-media și rețelele sociale domină, politicienii și-au transformat identitățile în branduri, promovându-se pe ei înșiși mai degrabă ca produse de consum decât ca lideri ai unei națiuni.

Raționând prin prisma existențialismului, subliniem importanța autenticității și a angajamentului în viața publică. Ființa umană trebuie să trăiască conform valorilor sale esențiale, asumându-și responsabilitatea propriilor acțiuni. În contextul politicii românești contemporane, vedem exact opusul: o lipsă de autenticitate și o tendință de a fugi de responsabilitate, de a arunca vina pe alții sau pe circumstanțe externe.

Lipsa autenticității în rândul politicienilor contemporani reprezintă o manifestare a relei credinţe, o stare în care indivizii se mint pe ei înșiși, evitând asumarea responsabilității pentru acţiunile şi deciziile luate. Politicienii români, prin înfrumusețarea constantă a imaginii publice și evitarea confruntării cu adevărata stare a națiunii, se angajează chiar într-o formă colectivă de „rea credință”, erodând fundamentul moral al societății.

Dacă „Faust” explorează tema vânzării sufletului în schimbul puterii și cunoașterii, politicienii români, asemeni lui, par să fi făcut un pact faustic, sacrificând valorile și integritatea pentru a obține putere și influență. Această tranzacție, însă, vine cu un preț: pierderea respectului public, precum și deteriorarea instituțiilor democratice pe care ar trebui să le protejeze.

Încercând un moment de umor și reflecție, să ne imaginăm un dialog între „Regele Gol” și un consilier de PR modern. Acest consilier, îmbrăcat elegant și cu un laptop sub braț, se apropie de „Regele Gol” care, în confuzia sa, continuă să creadă că poartă cele mai luxoase haine.

Regele Gol: „Cum arăt astăzi, ? Sunt sigur că haina mea strălucește mai tare ca niciodată!”

Consilierul PR: „Majestate, strălucește este puțin spus! Este o haină de neegalat, care inspiră admirație și respect.”

Regele Gol: „Dar am auzit șoapte printre oameni… că ar fi ceva în neregulă. Cum poți explica asta?”

Consilierul PR: „Oh, Majestate, asta e doar invidia celor care nu au cum să aprecieze măreția dvs.. Sunt aceia care nu înțeleg subtilitatea modei politice moderne, cei care încă trăiesc în trecut, legați de ideea că un lider ar trebui să fie… autentic!”

Regele Gol: „Hmm… autentic, spui? Și asta ce mai e?”

Consilierul PR: „Ceva demodat, Majestate. În ziua de azi, imaginea este totul. Ce contează dacă ești gol, atâta timp cât oamenii cred că porți o haină de aur?”

Regele Gol: „Poate ai dreptate… Dar ce vom face dacă cineva își dă seama? Dacă vreun copil va striga că sunt gol?”

Consilierul PR: „Majestate, asta este ușor de rezolvat. Vom lansa imediat o campanie pe rețelele sociale, vom blama adversarii politici și vom spune că este o conspirație împotriva dvs.. Cine să-l creadă pe un copil când toți experții noștri vor susține contrariul?”

Regele Gol: „Ah, ce minunat! Deci, sunt în siguranță, da?”

Consilierul PR: „Absolut, Majestate. Cu o echipă de PR ca a noastră, veți rămâne îmbrăcat în haina respectabilității… chiar și fără haină.”

Dialogul imaginar subliniază absurditatea și pericolul unei politici construite pe iluzii și minciuni, fiind totodată o critică fină la adresa politicienilor care preferă să-și cosmetizeze goliciunea morală, în loc să abordeze adevăratele probleme ale societăţii.

Putem afirma despre clasa politică din România că se află într-o criză profundă de autenticitate și respectabilitate. La fel ca „Regele Gol”, politicienii români au devenit prizonieri ai propriei imagini publice, incapabili să recunoască goliciunea morală și instituțională în care se află. Acest fenomen nu este doar o problemă de percepție publică, ci și o amenințare reală la adresa democrației, deoarece erodează încrederea cetățenilor în instituțiile care ar trebui să le apere drepturile și libertățile.

Pentru a depăși această criză, este esențial ca politicienii să revină la valorile fundamentale ale autenticității, responsabilității și transparenței. Libertatea vine cu responsabilitatea de a acționa în conformitate cu propriile convingeri și de a nu cădea în capcana „relei credințe.” Politicienii trebuie să fie autentici, nu doar în fața publicului, ci și în fața propriei conștiințe.

În cele din urmă, este de datoria cetățenilor să fie vigilenți și să ceară mai mult de la aleșii lor. Așa cum inocentul copil din poveste a avut curajul să spună adevărul, cetățenii români trebuie să ceară reprezentanți  care nu doar să poarte hainele respectabilității, ci să le şi merite prin acțiunile lor. Probabil atunci vom putea spera la o revigorare a democrației și la reconstrucția unei clase politice demne de respectul și încrederea noastră.