Ecosistemul puterii între ideal și realitate

Puterea politică, un concept omniprezent în toate culturile și formele de guvernare, reprezintă forța modelatoare a  societății care influențează viețile cetățenilor  și determină cursul istoriei. În România, acest concept se manifestă într-un context unic, fiind marcat de tranziția postcomunistă simultan cu provocările în continuă transformare ale corupției, nepotismului și disfuncționalității administrative. Explorarea puterii politice prin analizarea unică a complexităților și paradoxurilor, relevă atât iluzii, cât și realități.

Winnetou, protagonistul creat de Karl May, este mai mult decât un simplu erou de ficțiune. În timpul copilăriei reprezenta etalonul aspiraţional după vizionarea filmelor cu indieni permise de regimul comunist sau citirea volumelor. El simbolizează lupta neobosită pentru dreptate într-o lume marcată de trădare, violență și corupție. În poveștile sale, Winnetou reprezintă un cod moral rigid, fiind un exemplu de integritate și curaj. Dacă ar privi scena politică din România, ar vedea o țară în care valorile sale de bază sunt adesea compromise.

La noi, corupția politică este o problemă endemică subminând dezvoltarea socială și economică a țării. Similar cu șerifii și pionierii din Vestul Sălbatic, politicienii români au fost adesea acuzați de deturnarea fondurilor publice, luare de mită și favorizarea unor grupuri de interese private. Nepotismul, ca o formă de corupție, perpetuează un sistem „neofeudal” în care resursele sunt alocate pe baza legăturilor personale și a loialităților de clan în defavoarea meritului sau competenței.

Acest fenomen nu este doar o problemă morală ci și una practică, deoarece deturnează resursele de la proiectele esențiale de infrastructură și servicii publice, afectând în mod direct bunăstarea cetățenilor. Într-o astfel de lume, la fel ca în comunism, Winnetou ar putea fi văzut ca un simbol al cetățeanului de rând  aspirant la o societate mai justă și mai echitabilă, în care legile să fie aplicate egal și corect.

Corupția și nepotismul au consecințe grave asupra funcționalității administrative și infrastructurii țării. În România, licitațiile publice sunt adesea manipulate pentru a favoriza companii controlate de politicieni sau de apropiații acestora, ceea ce duce la o calitate scăzută a lucrărilor publice și la creșterea costurilor. Situația este agravată de o birocrație ineficientă și de o lipsă de transparență care împiedică dezvoltarea unor proiecte durabile și de calitate.

În plus, aceste practici contribuie la perpetuarea sărăciei și la creșterea inegalităților sociale. Resursele care ar putea fi folosite pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate, a educației sau  infrastructurii sunt, în schimb, risipite pe proiecte care nu aduc beneficii reale cetățenilor.

 În acest context,  Winnetou ar putea deveni un ideal de dreptate și moralitate, contrastând puternic cu realitatea dezolantă a corupției politice.

Trecând peste aspectele fanteziste, putem interpreta corupția politică din România ca o manifestare a „relei-credințe”, un concept care se referă la autoînșelare și refuzul de a-și asuma responsabilitatea. Politicienii care acționează în mod corupt refuză să recunoască public impactul negativ al propriilor acțiuni asupra societății și preferă să se ascundă în spatele unor justificări false.

Lipsa de asumare se manifestă și în relația dintre politicieni și cetățeni. În locul unui dialog sincer și deschis cu românii, ocupanții pozițiilor politice folosesc retorica populistă și promisiunile false, sperând la voturi. Această practică nu doar că subminează încrederea în instituțiile democratice, dar și erodează fundamentul moral al guvernării.

Inflația și disfuncționalitatea administrativă pot fi văzute ca rezultate ale incapacității celor abilitați de a acționa eficient.

Inflația, care erodează puterea de cumpărare a cetățenilor și destabilizează economia, este adesea exacerbată de politici economice proaste și de gestionarea greșită a resurselor. Disfuncționalitatea administrativă, manifestată prin birocrație excesivă rezultată din supraaglomerare și lipsă de transparență, împiedică implementarea  politicilor constructive și reducerea corupției.

O soluție  ar consta în recunoașterea și asumarea autenticității misiunii politice. Politicianul ar trebui să fie conștient de libertatea de a acționa și să își asume responsabilitatea propriei decizii. De asemenea, cetățenii ar trebui să își recunoască puterea de a influența sistemul și să se implice activ în viața democratică, refuzând acceptarea pasivă a prezentei stări.

 Într-o democrație, cetățenii nu sunt doar spectatori, ci și participanți la guvernare. Prin alegeri, proteste, activism și alte forme de implicare civică, cetățenii pot avea capacitatea de a influența direcția în care se îndreaptă societatea. În România, unde neîncrederea în politică este ridicată și participarea electorală scăzută, s-ar putea încuraja o trezire a conștiinței civice și o responsabilizare a fiecărui individ.

Complexitatea naturii umane și amalgamul social evidențiază conflictul dintre aspirațiile înalte și constrângerile realității. În contextul politic autohton, contrastul dintre idealurile democratice și realitatea unui sistem politic corupt și ineficient conturează clar dualitatea.

Putem privi corupția și nepotismul din politică drept manifestări ale unei „eroziuni morale” și de imagine, caracteristică unor politicieni neghidați de principii etice și estetice, motivați de putere și avuție.

 Această decădere morală nu afectează doar entitățile politice, ci și spiritul public, contribuind la o atmosferă de cinism și descurajare.

Politica ar trebui să fie un domeniu în care valorile sunt respectate și cultivate. Idealurile de frumos, adevăr și bine ar trebui să ghideze acțiunile publice, iar societatea să aspire la o ordine generală – oglindă a acestor valori. În România, unde realitatea politică este continuu marcată de corupție și incompetență, viziunile idealiste sunt departe de realitate, dar pot fi privite de cei responsabili ca repere esențiale pentru evaluarea și îmbunătățirea guvernării.

În acest context, aleșii nu reușesc să-și îndeplinească rolul de gardieni ai interesului public, iar cetățenii devin victimele unui sistem care nu funcționează în interesul lor.

Întoarcerea la valorile fundamentale ale eticii și esteticului în politică ar însemna nu doar combaterea corupției și îmbunătățirea administrației, ci și promovarea unei culturi politice care să aprecieze meritul, competența și integritatea.

O astfel de regenerare morală ar putea crea condițiile pentru o societate mai justă și mai prosperă, în care cetățenii să se simtă reprezentați și respectați.

Românul, în profunzimea lui, este un avocat al educației și al culturii civice ca mijloace de dezvoltare personală și socială.

În contextul politic românesc, aceasta ar însemna o investiție în educația cetățenilor și în cultivarea unei mentalități politice sănătoase. Creșterea nivelului de conștientizare asupra drepturilor și responsabilităților cetățenești, asupra funcționării instituțiilor democratice și asupra importanței participării civice este esențială pentru dezvoltarea unei democrații funcționale.

Unde stau ascunși liderii politici exemplari, care întruchipează valorile etice și estetice?

 Astfel de lideri ar putea inspira cetățenii și ar putea servi drept modele de urmat, contribuind la crearea unei culturi politice mai curate și mai transparente.

Explorarea puterii politice din România prin perspectivele lui Winnetou sau a românilor cu adevărat iubitori de țară dezvăluie o serie de provocări și paradoxuri. Corupția, nepotismul, disfuncționalitatea administrativă și inflația sunt simptome ale unor probleme mai profunde, legate de moralitatea liderilor politici și de angajamentul cetățenilor față de valorile democratice.

Winnetou ne amintește de importanța dreptății și integrității în fața corupției și a injustiției.

Valorile europene ne provoacă să ne asumăm libertatea și responsabilitatea de a acționa autentic și determinat, atât ca lideri, cât și ca cetățeni.

 Democrația ne inspiră să căutăm echilibrul între ideal și realitate, promovând valorile morale și estetice în politică.

Pentru a construi o societate justă și mai prosperă, România trebuie să se angajeze într-o transformare profundă a culturii sale politice. Aceasta implică nu doar reforme instituționale, ci și o schimbare de optică.

Prin asumarea unui angajament autentic față de binele comun și prin promovarea valorilor fundamentale ale democrației, România poate spera să depășească provocările actuale și să construiască un viitor mai bun pentru toți cetățenii săi.