Constantin Virgil Gheorghiu: Un destin literar și spiritual internațional din județul Neamț

De Ziar Piatra Neamț Pe 1 iul. 2024

Constantin Virgil Gheorghiu este o personalitate de excepție, originară din județul Neamț, ale cărui realizări literare și activități spirituale au avut un impact semnificativ atât în România, cât și în Franța. Născut pe 15 septembrie 1916 în Războieni, Neamț, Gheorghiu și-a petrecut viața în serviciul literaturii și al credinței, traversând o existență marcată de succese internaționale, controverse și angajament religios profund.

Gheorghiu a părăsit România în contextul tulburărilor celui de-al Doilea Război Mondial și s-a stabilit în Franța în 1948, după ce a fost eliberat din arest de către americani. În această nouă etapă a vieții sale, a publicat romanul „Ora 25” („La Vingt-cinquième Heure”) în 1949, o lucrare ce a devenit rapid un succes internațional. Romanul descrie destinul dramatic al unui țăran român prins între lagărele de concentrare germane și sovietice și a fost tradus în peste 30 de limbi. În 1967, această operă a fost adaptată cinematografic, avându-l pe Anthony Quinn în rolul principal.

Opera sa în Franța nu s-a limitat la „Ora 25”. Gheorghiu a continuat să publice lucrări notabile precum „La Seconde Chance” și „Les Sacrifiés du Danube”, care explorează teme de exil, identitate și suferință sub regimuri totalitare. Aceste lucrări au consolidat reputația sa literară și i-au permis să devină o voce importantă în literatura franceză și românească de exil.

Cariera lui Gheorghiu nu a fost lipsită de controverse. În timpul războiului, el a fost acuzat de antisemitism din cauza unor lucrări publicate care susțineau recuperarea Basarabiei de către România. Aceste acuzații au fost intens dezbătute în presa occidentală și au dus la tensionarea relațiilor sale cu figuri literare precum Gabriel Marcel, care a solicitat retragerea prefaței sale din edițiile ulterioare ale „Ora 25″. Cu toate acestea, perspectivele moderne, cum ar fi cele prezentate de Thierry Gillyboeuf, sugerează că aceste acuzații au fost exagerate și parte dintr-o campanie politică orchestrată de adversari politici.

Pe lângă cariera sa literară, Gheorghiu a avut o influență semnificativă și ca preot ortodox. După ce a urmat studii de teologie la Universitatea din Heidelberg, a fost hirotonit preot în 1963 la biserica „Sfinții Arhangheli” din Paris. În 1971, a fost numit iconom stavrofor sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Rolul său în comunitatea religioasă din exil a fost deosebit de important, oferind sprijin spiritual românilor din diaspora și contribuind la păstrarea identității culturale și religioase.

Gheorghiu a susținut conferințe în întreaga lume, inclusiv în Japonia și Liban, unde experiențele sale au inspirat scrierea unor lucrări noi. În 1989, a primit premiul Academiei Româno-Americane pentru contribuțiile sale la literatură și cultură.

Constantin Virgil Gheorghiu a lăsat o moștenire literară și spirituală complexă și influentă. Opera sa continuă să fie studiată și apreciată pentru valoarea sa literară și pentru perspectiva unică asupra unor perioade tumultoase din istoria europeană. Viața și activitatea sa în Franța reprezintă un exemplu de reziliență și adaptare, arătând cum exilul poate deveni o sursă de inspirație și creativitate.

Gheorghiu a publicat în total circa 40 de volume, inclusiv poezii, reportaje de război și romane de acțiune și suspans. Printre lucrările sale se numără și „Memorii” (1990), unde prezintă aspecte inedite ale perioadei interbelice și al războiului, precum pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare.

Constantin Virgil Gheorghiu, este considerat unul dintre cei mai profunzi scriitori români care a explorat în lucrările sale teme universale precum frumusețea, spiritualitatea și condiția umană. În opera sa „Memorii”, Gheorghiu ne oferă perspective profunde asupra modului în care frumusețea și credința se intersectează în viața noastră de zi cu zi.

Gheorghiu descrie frumusețea pe pământ ca o reflexie a raiului, un indiciu al perfecțiunii divine care ne așteaptă. El scrie:

”Ori de câte ori întâlnim aici, pe pământ, un loc sau ceva care întrece frumuseţea obişnuită, avem senzația că ne prevesteste raiul. Privind frumusețea pe pământ, ne gândim imediat la rai. Când întâlnim o pasăre cu pene strălucitoare spunem că e o pasăre-paradis. Când vedem un chip frumos de copil spunem că are un chip de înger. Frumusețea ne transportă în vecinătatea cerului. Şi, imediat, ne simțim bine.”

Această analogie cu navigatorii care, după ce au rătăcit pe mare, zăresc pământul, subliniază efectul calmant și restaurativ al frumuseții. Frumusețea este văzută ca o întoarcere la o stare primordială de bine, sugerând că omul a fost creat pentru a trăi în paradis și că viața pe pământ este doar un scurt episod de tranziție:

”[…] frumusețea e patria oricărui om. Este raiul. […] Nu mai era în sufletul meu nici îngrijorare, nici spaimă. Aşa mă voi simți în momentul în care voi merge spre patria noastră. E o senzație prevestitoare a raiului. Deoarece omul a fost creat ca să trăiască în paradis.”

Gheorghiu explorează și natura scrisului, văzându-l ca pe un act sacru, similar cu misterele creștine ale morții și învierii lui Hristos:

“Scrisul simbolizează coborârea lui Hristos pe pământ. Așezarea lui în mormânt și Învierea. Cuvântul nu există decât în gândul vostru. El se întrupează în fiecare literă pe care o desenați pe hârtie. Capătă un corp. Apoi cuvântul întrupat este pus în mormânt, în pagina caietului. Și reînvie în capul celui care îl citește. În scris se află tot misterul creștin. Astfel, scriind, avem certitudinea că săvârșim un act religios.”

Această viziune subliniază importanța cuvântului scris ca vehicul al ideilor și credinței, sugerând că actul de a scrie este profund interconectat cu spiritualitatea și sacrul.

Constantin Virgil Gheorghiu, deși poate uitat în județul său natal Neamț din cauza interdicției impuse de regimul comunist timp de 45 de ani, rămâne o personalitate marcantă a literaturii mondiale. Cunoscut în special pentru romanul său de referință „Ora 25”, Gheorghiu a captivat atenția internațională prin temele sale universale de suferință, identitate și reziliență umană.

Faima sa globală se datorează în mare parte acestui roman, care explorează tragedia unui om prins în capcana identităților impuse de autorități și pierderea treptată a sinelui. Povestea lui Iohan Moritz, un țăran român confundat succesiv cu un evreu, român, colaborator nazist și prizonier american, este o reflecție puternică asupra alienării și dezumanizării în vremuri de conflict. Gheorghiu însuși a simțit aceleași presiuni, fiind arestat de autoritățile americane după cel de-al Doilea Război Mondial.

Mircea Eliade, un alt titan al literaturii române, a lăudat „Ora 25”, considerând-o una dintre cele mai mari cărți ale generației sale, evidențiind teroarea istoriei pe care personajele lui Gheorghiu o îndură:

„N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.”

În ciuda exilului și uitării sale forțate de către autoritățile românești, Gheorghiu a continuat să fie o voce importantă în literatura mondială, recunoscută și apreciată în diverse colțuri ale lumii.

Astfel, Constantin Virgil Gheorghiu, cu rădăcini adânci în județul Neamț, rămâne o figură emblematică a literaturii mondiale, un martor al suferinței și rezilienței umane, ale cărui lucrări continuă să inspire și să provoace reflecție profundă asupra condiției umane.

I.R.

Surse: