Terenul donat de un boier, pe care s-a construit Parcul Nicu Albu, servea ca groapă de gunoi şi cimitir de animale [Din memoriile unui fost primar al Pietrei]
De mai bine de un secol, poalele muntelui Cozla s-au schimbat radical prin eforturile depuse de primarul Nicu Albu și locuitorii acelor vremuri de consolidare a terenului și transformare a zonei într-un parc care avea să poarte numele acestui edil al Pietrei. Este cunoscut faptul că în perioada cât a fost primar Nicu Albu, între 1901-1904 s-au derulat ample lucrări de remediere a alunecărilor de teren de pe Cozla care au afectat orașul în 1897. De asemenea, parcul care se întindea de la poale până pe culmea Cozlei a devenit un reper important pentru orașul Piatra-Neamț. În prezent, la 120 de ani de la inaugurare, parcul e din nou în transformare, de la grădină zoo la grădină publică.
Detalii mai puțin știute sunt relatate de Dimitrie Hogea în memoriile sale. Dimitrie Hogea a fost primar al orașului între 1914-1918, într-o perioadă dificilă, marcată de Primul Război Mondial. Cu toate acestea, în lucrarea „Din trecutul orașului Piatra-Neamț. Amintiri”, Dimitrie Hogea precizează că în perioada construirii parcului Cozla acesta era ajutorul de primar al lui Nicu Albu, cunoscând în detaliu aspecte mai puțin discutate în spațiul public legate de istoria acestui teren.
„Vizitatorii străini de localitate, şi chiar generaţia mai tânără de aice, îşi închipuesc poate că muntele Cozla şi locurile de la poalele lui în direcţiunea stradei Ştefan cel Mare, erau terenuri sănătoase în forme regulate şi pitoreşti — şi că mâna omenească care le-a transformat în ceea ce se vede astăzi, a avut puţin de lucru.
Ori nu este aşa!
Comuna Piatra-N. avea la poalele muntelui Cozla spre str. Ştefan cel Mare, un mare loc viran, care îi fusese donat prin testament de câtre un vechiu boier Ionică Anastasiu. Acest loc servea atunci mai mult ca depozit de gunoaie, şi cimitir de animale moarte, plin de bălării, apoi mâl şi bolovani, pe cari apele din ploi mari, formate în torenţi, îi aducea la vale; iar mai sub munte, erau câteva case ale unor oameni săraci.”, notează Dimitrie Hogea.
Din relatările lui Dimitrie Hogea, reiese, așadar, că înainte ca muntele Cozla să se „reverse” peste casele oamenilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, terenul de la poale, peste care s-a construit Parcul Nicu Albu nu era altceva decât o groapă de gunoi și un cimitir de animale, intrând în patrimoniul orașului printr-un act de donație a boierului Ionică Anastasiu.
„Pentru noi cei mai bătrâni, contimporani ai lui Nicu Albu, este neasemănat de mare contrastul între ceea ce a fost în trecut şi ceea ce vedem astăzi. Şi în această privinţă parcul nostru are multă asemănare cu Parcul Carol din Bucureşti, căci şi acolo ca şi aice, un teren ingrat şi netrebnic, a fost transformat într’o podoabă a capitalei, datorită tot energiei şi priceperei unui om vrednic, regretatul Dr. C. Istrati.”, mai punctează fostul primar al Pietrei.
Ulterior, Dimitrie Hogea descrie dezastrul și spaima produse de alunecarea de teren de pe Cozla:
„În noaptea de 30-31 Mai 1897, în urma unor ploi mari, care au ţinut toată luna aceea, muntele a început
să se surpe chiar din vârf, alunecând încet de vale, acoperind sub el toate locuinţele oamenilor, cari, înspăimântaţi, au fugit scăpând doar cu viaţa acoperind în acelaş timp şi cea mai mare parte din locul viran al primăriei, până aproape da stradă.
Când a doua zi dimineaţă am văzut acest dezastru, un spectacol jalnic ni s’a înfăţişat ochilor: muntele surpat forma uriaşe crăpături, răpi şi prăpăstii adânci şi o enormă masă de pământ amestecat cu stânci şi arbori desrădăcinaţi—mânaţi în vale.
Am rămas îngroziţi.
Toată lumea se temea că în curând, sau mai târziu, surparea muntelui se va produce din nou, înaintând spre centrul oraşului. Amintesc că principala cauză a surpării, a fost că pe vremuri, atât populaţia oraşului, cât şi chiar primăria, au deschis cariere de piatră, săpând şi adâncind terenul, în care producându-se gropi mari, apa din ploi, nemaiavând scurgeri, s’a infiltrat şi apoi ajungând la un strat de argilă, alunecarea muntelui a fost inevitabilă.”
Timp de 4 ani nu s-a făcut nimic pentru remedierea problemei, până când Nicu Albu a ajuns la conducerea Pietrei. După consultări cu ingineri silvici care l-au sfătuit să facă lucrări de drenare a torenților și canale de scurgere, scumpe și complexe, Nicu Albu a luat decizia împăduririi Cozlei și crearea unui parc.
„Dată fiind marea lui experienţă, căpătată din timpul când ca prefect al judeţului, tăiase şi construise atâtea şosele în regiunea muntelui — a avut fericita ideie a facerei unui parc modern, împădurit, punând astfel în practică vechea-tradiţie că numai pădurea, rezultată din mari plantaţii, apără şi consolidează terenul munţilor.
Lucrările au început în toamna anului 1901, prin nivelarea mai întâiu a terenului şi începerea de plantaţii cu brazi pe o scară întinsă. Apoi a tăiat şi construit şoseaua mare ce duce din strada Ştefan cel Mare până în vârful Cozlei mici; s’au făcut alee şi cărări în toate direcţiile, ziduri de sprijinirea malurilor, rigole, podeţe etc. Totul a fost executat numai cu cazmaua şi lopata.
Plantaţiile s’au făcut cu pini şi brazi aduşi dela Sinaia; o parte din brazi au fost daţi chiar de Nicu Albu din parcul casei sale şi transplantaţi aice. Ele au durat 3 ani de-a rândul, în 6 anotimpuri; primavara şi toamna, căci terenul fiind arid şi pietros, pinii şi brazii nu se prindeau toţi şi erau mereu înlocuiţi; s’au făcut şi garduri de nuiele spre a se opri torenţii apelor. În fine, o muncă extraordinar de grea. Sute de oameni, femei şi copii, lucrau la plantaţii, cărând apa cu găleţile spre a le uda în timp de secetă. În acest chip s’a ajuns la pădurea ce o vedem astăzi. Odată aceste terminate, s’au clădit cazinoul-bufet şi pavilioanele pe platforma II, cu toate instalaţiile şi mobilierul necesar, azi distruse de foc.”, descrie Dimitrie Hogea modul în care terenul de la poalele Cozlei a ajuns așa cum îl știm noi astăzi.
La inaugurarea sa, pe 15 august 1904, parcului i s-a dat numele Cozla. Mai târziu, în 1921, Ministerul de Interne acceptă propunerea de schimbare a numelui în Parcul Nicu N. Albu.
„Mai adaug că în ziua Sfintei Cruci, 14 Septembrie 1923, s’a inaugurat modestul bust-monument ridicat neuitatului Nicu Albu, în grădina de jos a parcului—în prezenţa primului ministru Ionel Brătianu, I. G. Duca, Dr. I. Costinescu şi mulţi fruntaşi ai ţării. Cu acea ocazie, am avut cinstea să ţin şi eu o cuvântare în care, pe lângă omagiul adus lui Nicu Albu am făcut şi istoricul înfiinţării parcului, după cum în scurt am arătat mai sus.”, conchide Dimitrie Hogea în descrierea sa.
FOTO: Parcul Cozla – Piatra-Neamț în cărţi poştale din prima jumătate a secolului XX, Biblioteca județeana G.T. Krileanu, Neamț, http://omeka.bjc.ro/omeka/items/browse?collection=13
Sursa: Dimitrie Hogea, „Din trecutul orașului Piatra-Neamț. Amintiri”, Tipografia Record Piatra-Neamț, 1936
