Câțiva parlamentari „au rezolvat” toate problemele țării și acum vor să elimine obligativitatea sterilizării câinilor cu stăpân, invocând „extincția”

O inițiativă legislativă înregistrată la Senat pe 27 iunie 2023 (click aici) oferă o nouă mostră de parlamentari rupți complet de realitatea din teren. După ce, probabil, au ajuns la concluzia că au făcut tot ce le stătea în putință pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale oamenilor care i-au ales să le reprezinte interesele, un grup de parlamentari UDMR cere în bloc modificarea OUG 155/2001, mai exact a art.(13 indice 2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

În forma actuală acest articol prevede că „Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparținând rasei comune, metișii acestora, excepție făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanței de urgență.”

Inițiativa legislativă, încă în fază de proiect, vrea să modifice acest articol astfel: ”Este obligatorie sterilizarea câinilor fără stăpân aparţinând rasei comune, metişii acestora, excepţie făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţei de urgenţă.”

În expunerea de motive, se argumentează: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân prevede obligativitatea sterilizării câinilor aparţinând rasei comune, precum şi a metişilor acestora fără însă a se face diferenţă între câinii cu şi fără stăpân. Astfel, proprietarii câinilor care aparţin rasei comune au deopotrivă obligaţia sterilizării acestora în pofida faptului că animalele respective nu sunt abandonate, ci se bucură de supraveghere permanentă şi îngrijire din partea deţinătorilor.

Mai mult decât atât, aceste patrupede sunt identificate „prin microcipare sau prin alt mijloc de identificare stabilit de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor”, proprietarul lor putând fi determinat oricând, astfel neexistând niciun motiv pentru care s-ar putea susţine obligaţia sterilizării lor.

Pe termen lung operaţiunea sterilizării va conduce la dispariţia acestor animale, deşi de cele mai multe ori fac parte din viaţa întregii comunităţi, astfel încât nu se justifică ca acestea să dispară pentru simplul motiv că sunt de rasă comună sau metişii acestora.

Mulţi câini de rasă comună s-au păstrat datorită ciobanilor, nevoia de protecţie a turmelor înfăptuindu-se cel mai bine de câinii de turmă, crescuţi de-a lungul generaţiilor în natură în special pentru a se lupta cu animalele sălbatice în vederea protejării diferitelor turme. Acestea sunt de neînlocuit pentru stăpânii lor, câinii de rasă neputând îndeplini acelaşi rol, respectiv de a păzi oile şi alte animale precum şi de a muta, controla şi gestiona acestea.

Motivele şi nevoile specifice care trebuie să le îndeplinească câinii diferă foarte mult şi pot fi îndeplinite şi de cei aparţinând rasei comune. În aceste condiţii nu se justifică obligaţia sterilizării câinilor cu stăpân, ţinând cont de faptul că se află sub supravegherea proprietarilor şi astfel nu constituie pericol sub nicio formă.

Pentru motivele evidenţiate mai sus, propunem ca sterilizarea câinilor aparţinând raselor comune
şi metişilor acestora să nu mai constituie o obligaţie, aşa cum o asemenea obligaţie nu există nici în cazul câinilor de rasă.”

Întrucât urmărim de foarte mulți ani acest fenomen, nu înțelegem ce i-a mânat pe acești parlamentari să propună o asemenea inițiativă legislativă, în contextul în care adăposturile publice de câini sunt pline, adăposturile private sunt pline și, la fel, străzile sunt pline de câini, după vreo 10 ani de când există o legislație care impune sterilizarea câinilor cu și fără stăpân. Prin urmare, de unde rezultă temerea că sunt pe cale de dispariție din cauza obligativității sterilizării?

Principala sursă a câinilor fără stăpân sunt tocmai câinii cu proprietari care, în ciuda argumentelor date de parlamentari în inițiativa legislativă, în mod real nu îi microcipează și nici nu supraveghează montele accidentale. Foarte mulți pui ajung abandonați prin câmpuri, șanțuri, gropi de gunoi și nimeni nu pățește nimic. În cazul punctual al ciobanilor, nu îi oprește nimeni să ceară o inițiativă legislativă care să reglementeze în mod distinct câinii de turmă, după ce, în prealabil, sunt făcute consultări publice cu persoane ancorate în realitatea acestui domeniu.

Acești domni parlamentari ori susțin aruncarea de bani publici „fără număr” pe întreținerea lanțului nesfârșit de câini duși în adăposturile publice, ori trăiesc într-o bulă și nu au văzut în viața lor cadavre de câini pe marginea drumurilor, pui abandonați, n-au văzut cum arată un câine infectat cu parvoviroză sau alte boli letale, n-au auzit de oameni mușcați de câini și nici de câini omorâți de oameni și n-au vizitat niciodată un adăpost public suprapopulat, unde adopțiile sunt minime și câinii își așteaptă ultimele zile înainte de eutanasiere.

În ambele variante, sperăm ca restul parlamentarilor să nu susțină această inițiativă legislativă și să revină cu picioarele pe pământ. Votând acest proiect, ne întoarcem cu cel puțin 10 ani în urmă în domeniul protecției animalelor.