Plan vs. strategie

Politica generează critici, amestecă viziuni și de multe ori distorsionează realități. Un scop dorit fără un plan bine stabilit rămâne o dorință. Vorbim despre schimbări prin puterea exemplului, emitem opinii, încercăm, eșuăm, dar nu avem voie să renunțăm vreodată la ce am moștenit prin sacrificiul strămoșilor noștri. Dacă nu vom reuși să ne construim propriile vise acasă vom ajunge noi sau copiii noștri angajați în străinătate pentru a le construi pe ale altora.

Libertatea de care ne bucurăm nu e primită cadou, ci obținută prin eroism.
Cel mai asociat cu strategiile politice bazate pe înșelăciune și manipulare psihologică este Niccolo Machiavelli. El credea că prințul său avea nevoie atât de viclenia vulpii, cât și de puterea leului pentru a păstra puterea. Totodată susținea că succesul inițial nu înseamnă garanția puterii. E ușor de observat că toți politicienii au un plan până se lovesc de problemele guvernării, în același timp neștiind nici să piardă și nici să câștige. O strategie care începe cu obiective neactualizate este una care poate eșua pregătind doar următoarea schimbare.

Familia ante omnia! Nu există familie perfectă însă formula de succes este cea a familiei unite. Putem deveni puternici dacă am fost crescuți de oameni puternici și am învățat că trebuie să plecăm capul doar atunci când ne privim pantofii. Indiferent de calitatea serviciilor de asistență socială, familia rămâne cel mai bun loc pentru ca un copil să primească dragostea și grija de care are nevoie să devină un adult echilibrat.

Experții în dezvoltare infantilă sunt de acord că aproape orice familie, oricât de imperfectă, este mai bună decât niciuna. În existența fiecăruia dintre noi există acele momente cruciale în care avem nevoie de un mediu sigur și cald. Familiile de astăzi diferă de cele de acum câteva decenii, sunt mai mici și numărul copiilor rămâne crescut doar în mediile modeste. China a dictat politici extreme, care în prezent afectează puternic. Peste 40 de ani, Partidul Comunist Chinez a guvernat națiunea cea mai populată din lume cu ajutorul unei amenințări promovând faptul că țara ar putea deveni bogată numai dacă majoritatea cuplurilor s-ar limita la a nu avea mai mult de un copil.

Femeile au fost supuse avorturilor forțate și părinții neregulamentari au primit amenzi echivalente cu veniturile pe mai mulți ani sau erau concediați de la locul de muncă. Politica ”unui singur copil ”, așa cum a fost cunoscută abordarea considerată necesară dezvoltării țării, a devenit sinonimă cu unele dintre cele mai brutale aspecte ale guvernării comuniste. Ironia amară este că problema Chinei de astăzi constă în lipsa bebelușilor.
Religia începe să își piardă caracterul excepțional nu doar din cauza opulenței personale a clericilor(pe plan național) fapt contradictoriu dogmelor, dar mai ales din cauza transformării planului spiritual.

Diversitatea și trendurile au adus chiar la răspândirea Șamanismul în multe medii vest europene, în timp ce foarte multe persoane renunță efectiv la practicarea vreunei religii din lipsă de motivare. Dacă ceremoniile cu bătăi de tobe, incantații, ritualuri cu piele de șarpe măcinată, pene, lumânări și boluri de apă sau alte obiecte care reprezintă cele patru elemente ale cosmologiei Inca facilitează în accepțiunea multora o ascensiune către tărâmul spiritual, nu putem vorbi despre lipsa unei credințe.

Credința este permanentă, iar fiscalizarea contribuțiilor poate consolida veniturile cultelor înlăturând totodată umbrele evazionismului. Așa cum asigurările pot funcționa pe baza unor estimări și un management predictibil al cultelor ar întări credința prin asumarea continuă și constantă a contribuabililor.
Educația nu poate da rezultate când același model este general aplicabil. Unele țări au concentrat reforma educației pe ciclul primar.

S-a plecat de la crearea unor politici de combatere a eșecului școlar și de îmbunătățire a șanselor în viață. Prima măsură a constat în înjumătățirea numărului elevilor din clase. Este adevărat, cunoașterea nu poate fi reinventată, însă există nenumărate modalități despre cum se pot depăși standardele și se poate face actul educațional mai individualizat, fără a pierde excelența!

Analizele principalilor piloni sociali pot fi folosite pentru stabilirea factorilor de influență financiară, evoluție comunitară sau dezvoltare tehnologică. În ce măsură sunt afectate construcțiile sociale de superficialitatea deciziilor politice nefundamentate? Transformarea unei țări în teren experimental va determina accelerarea emigrării. Măsurile generale trebuie să fie echitabile și nediscriminatorii. Sărăcia generează invidii și ură. Capitalul electoral construit pe satisfacția răzbunării sau intrigi este fragil și necuantificabil. Toleranța și respectul general duc sigur la stabilitate.