Remus Borza – soluție radicală împotriva molimei cu demisia medicilor

În acest an nu i-a mai ars nimănui să se gândească la Nichita Stănescu, pe 31 martie, de ziua lui. Ce ni se întâmplă acum amână pe pe-o durată nedeterminată cam toate cele sărbătorești pentru inimă și minte. Deciziile și măsurile șocante, iresponsabile, care încep a scoate capul și de unde nu te aștepți, au fost uluitor completate de molima cu demisiile medicilor. Așa am ajuns ca, în lipsă de necuvinte, noduri, semne și oarece dezîmblânziri, 31 martie să devină ziua când Remus Borza, consilier onorific al prim-ministrului Ludovic Orban, a propus anularea dreptului la liberă practică pentru medicii demisionari. Nu e singurul care susține așa ceva; diferența este că oferă argumente clare și pertinente. E imposibil să nu-i dai dreptate când, avându-i în cătare pe cei contaminați de demisii, punctează: „De frică să nu se îmbolnăvească ei înșiși sau să muncească 14-16 ore pe zi, precum confrații lor din China, Italia, Spania, preferă să-și ia o nemeritată vacanță de câteva luni, până când trece pandemia de Coronavirus. Banii nu sunt o problemă. Au saltelele și ciorapii burdușiți cu cash. (…) Nu am citit nicăieri ca vreun medic din țările menționate mai sus să-și fi dat demisia, să-și fi abondonat pacienții, jurământul de credință, onoarea”. Cu siguranță suntem mulți care, indignați peste măsură, simțim și gândim la fel, doar că puțini au curajul s-o strige răspicat. Nu de alta, dar încă n-am auzit ca eroii din Energetică să-și dea demisia pe capete. În continuare, manifestul de ieri, preluat integral de pe remusborza.ro . Ca și în alte rânduri, sublinierile nu sunt întâmplătoare. (Viorel COSMA)

Anularea dreptului de liberă practica pentru medicii demisionari

În funcție de vechime, specializare și secția unde lucrează, un medic din România are în acest moment un salariu care ajunge și la echivalentul a 5.000 euro lunar, de peste 10 ori salariul minim pe economie. Un venit care ar trebui să fie mai mult decât suficient ca să își facă datoria în conformitate cu jurământul pe care l-a depus la începutul carierei profesionale. Și aici nu am vorbit de sumele suplimentare pe care le încasează de la clinicile sau spitalele private unde majoritatea medicilor din sistemul public activează după orele de program sau chiar în timpul orelor de program la stat și nici de șpăgile care sunt, din păcate și azi, o regulă în spitalele publice. Am sperat ca odată cu majorarea lefurilor să crească și responsabilitatea medicilor și, în general, a personalului medical. Cu atât mai mult cu cât România este pe primul loc în Europa la mortalitatea cauzată de malpraxis, adică, culpa medicală. Cu alte cuvinte, mori cu zile prin spitalele patriei. Asta în condițiile în care, în ultimii 5 ani, am alocat de la buget peste 10 miliarde euro anual pentru sănătate! Dar nu s-a schimbat nimic în atitudinea unor medici. Vor cât mai mulți bani, dar obligații deloc. Dovada acestui fapt o reprezintă demisiile câtorva zeci de medici în contextul luptei cu COVID-19. Dacă statul nu va reacționa, această practică se va generaliza. Într-o săptămână vom rămâne fără medici în spitalele publice. De frică să nu se îmbolnăvească ei înșiși sau să muncească 14-16 ore pe zi, precum confrații lor din China, Italia, Spania, preferă să-și ia o nemeritată vacanță de câteva luni, până când trece pandemia de Coronavirus. Banii nu sunt o problemă. Au saltelele și ciorapii burdușiți cu cash.

Primii care au dat bir cu fugiții au fost medicii de la spitalul din Orăștie, într-un gest criminal prin care efectiv au abandonat bolnavii în spital, lăsându-i cu o singură asistentă care să aibă grijă de toți. Aproape că nici nu mai contează că unii dintre aceștia au revenit, după câteva zile, asupra demisiilor. Răul a fost deja făcut, iar mesajul pe care l-au transmis prin gestul demisiei a fost că efectiv nu le pasă de oamenii internați în spital, de suferințele și de viețile lor.

Cum lașitatea e la fel de contagioasă precum coronavirusul, 13 asistente și infirmiere de la Spitalul Clinic CF Timișoara, au demisiont în bloc de teama de a nu se infecta cu noul virus. Totuși, în acest spital nu este în prezent niciun caz confirmat de infectare cu COVID-19. Ba mai mult, așa cum declară managerul acestui spital, unitatea medicală are aparatură de investigație si echipamente de protecție. Oricum Spitalul Clinic CF Timișoara este pe linia a doua de intervenție, adică va prelua cazuri doar dacă spitalul de boli infecțioase din Timișoara nu va mai avea locuri pentru pacienți.

La Spitalul din Drobeta-Turnu Severin medicii au refuzat internarea unui pacient confirmat cu Coronavirus. E parcă aceeași secvență dintr-un film vechi și prost care rulează în România de zeci de ani. Doar la noi ți se poate refuza internarea și tratamentul medical! Alți medici, de la Spitalul Mioveni, inaugurat, cu mult fast, anul trecut, și-au dat demisia după ce autoritățile au decis ca unitatea să devină suport pentru COVID-19. Și exemplele de proaste practici pot continua. Indiscutabil, sunt aproape 200 de medici și asistente infectate cu Coronavirus. La Spitalul Județean Suceava și Spitalul Gerota din București putem vorbi de o contaminare în masă. Pentru ei întreaga noastră admirație și recunoștință. Dar în multe astfel de situații e și o problema de prost management și ignorarea de către cadrele medicale a măsurilor de protecție. Categoric și statul trebuie să facă mai mult. Să asigure dotarea tuturor unităților medicale cu echipamente de protecție și să recompenseze material, prin acordarea unor sporuri, personalul medical aflat în prima linie în lupta cu virusul ucigaș.

România are 367 de spitale publice și, păstrând proporțiile demografice, nu se află, din fericire, în situația Italiei, Spaniei, Statelor Unite ori a Chinei, cu mii de pacienți internați în spitale. Avem sute de spitale care nu s-au confruntat cu niciun caz de Coronavirus. De unde această panică și isterie, atunci? În România, la acest moment, sunt înregistrate 2.245 de cazuri de Coronavirus de la debutul pandemiei. Doar 62 de pacienți sunt internați la terapie intensivă. În Italia avem peste 100 mii de cazuri de infecție, în Spania peste 90 mii, Germania 67 mii, SUA 148 mii, China 82 mii. Nu am citit nicăieri ca vreun medic din țările menționate mai sus să-și fi dat demisia, să-și fi abondonat pacienții, jurământul de credință, onoarea.

Statul nu poate rămâne indiferent la dezertarea medicilor de pe frontul luptei cu COVID-19. Suntem în stare de urgență decretată de președintele republicii. Într-o situatie excepțională se impun măsuri excepționale. Demisia este un act unilateral. Statul ca angajator poate doar să ia act de demisia angajatului, în cazul nostru, medic. Ca măsură de retorsiune și de a preveni demisia în bloc a personalului medical se impune modificarea legislației prin introducerea sancțiunii pierderii dreptului de liberă practică pentru cadrul medical care înțelege ca în plin război cu virusul ucigaș să părăsească frontul. E nevoie mai mult ca oricând de solidaritate, empatie, spirit de sacrificiu. Cei chemați să demonstreze aceste virtuți azi sunt medicii. Mâine vor urma managerii de criză și politicienii, care vor trebui să scoată țara dintr-o criză economică și morală profundă spre care ne îndreptăm cu pași repezi.