O lamentare în timpul democrației
În ciuda unei ierni aparent iertătoare cu frigul, mentalitatea obsoletă a celor erodați în combinarea banului public a depășit limita răbdării și în cazul celor mai toleranți dintre noi, reacția imediată materializându-se prin respingerea tuturor mesajelor și informațiilor din mediul politic, anunțând totodată un absenteism sigur la următoarele alegeri.
Hamletizarea decizională, devenită rutină în administrația publică locală când se aduce în discuție cam orice problemă cetățenească ce nu poate fi trecută prin filtrul unei firme „de casă”, inhibă încrederea în ofertele politice și anihilează orice transformare a vreunui efort în progres.
Este clar ca rețeta progresului are la bază eforturile susținute a mai multor generații. Progresul nu poate fi un rezultat doar al acțiunilor prezente și nici pretins unei singure guvernări.
De cele mai multe ori ne vine în minte hiatusul conștiință-lume. Noi, dintre toate ființele planetei, ar trebui sa fim posesorii unei cunoașteri cel puțin reflexive, dacă nu intuitive.
Se ascund fenomene actuale in explozie-traficul si consumul de stupefiante, prostituția și exploatarea sexuală sub diverse forme, cea mai elaborată fiind video-chatul, în care fostele modele își implică uneori și copiii, existând o asemenea cerință în industria sexului. Alături de asemenea fapte, povestea șpăgilor pare desuetă și trece în planul discuțiilor istorice.
Redimensionarea ministerelor in vederea acoperirii necesităților reale din acest moment este de fapt o bagatelizare a răspunderii executivului.
Eliminările radicale, totale ale unor corpuri guvernamentale au ca rezultat unele economii la nivelul cheltuielilor administrative, însă este exclusă în totalitate posibilitatea dezvoltării segmentului respectiv gestionat ministerial. In loc de o eficientizare a sistemelor publice se preferă schimbări fundamentale.
Să sperăm că unele dintre măsurile actuale nu vor atrage efecte similare evidențiate în analele istoriei (1931,curbele de sacrificiu)
Economia nu poate fi reglată continuu la disperare și nici prin măsuri de ultimă instanță, protecționiste sau radicale.
Contribuția fiecăruia la societate de ce nu este echitabilă? Conturarea unei aristocrații bugetare…viața în lux a parlamentarilor, contrazice realitatea din teritoriu. Acest grup de privilegiați, ascuns în spatele unor branduri de partid ar trebui să fie la dispoziția poporului, să-l servească, nu să caute continuu remedii pentru durerile de cap în urma chermezelor prelungite.
Chiar dacă românii nu se regăsesc într-un politician rece, l-au votat la prezidențiale, în ideea amânării deciziei de a abandona corabia la prima furtună și emigra. Sunt atâtea exemple de societăți funcționale care ne așteaptă cu ușile deschise. Dacă luăm această decizie, să fie cu toată convingerea, să ne rupem de țara mamă și să nu mai avem pretenția schimbării sau a votului din diaspora. Dacă rămânem, să luptăm cu toată convingerea împotriva coafurilor retro, a bișnițarilor de bani publici și a celor care nu au în familie măcar un nume de Ion, Gheorghe sau Vasile și ne doresc dezbinarea.
Cea mai puternica armă este dorința de schimbare. De ce avem încredere in cei care ne-au trădat și mințit? Ne sunt prezentate statistici haotice doar pentru a demonstra ineficiențe.
Bătrânii noștri spuneau că trebuie făcut ce e necesar, nu ce avem chef. Există posibilitatea de a testa politicienii înaintea alegerilor, dar românii preferă după. Sugerez din proprie experiență aceeași atitudine cu privire la testare și în cazul căsătoriei.
Toți avem convingerea că ceva minunat se va întâmpla în viețile noastre. Timpul pe care îl avem înainte e mult mai important decât trecutul, de aceea încrederea în acțiunile noastre este vitală.
Iulian Curelaru
Președinte PER Neamț
