„Abuzurile memoriei”, de Tzvetan Todorov

Memoria este legătura prezentului cu trecutul și trebuie menținută vie ca evenimentele tragice să nu se mai repete.

„Abuzurile memoriei” este o lucrare de 60 de pagini, apărută la Editura Amarcord, Timișoara în anul 1999, în care autorul Tzvetan Todorov (1 martie 1939-7 februarie 2017) analizează modul în care este folosită și controlată memoria.

Un pericol nebănuit, pe care nu-l conștientizăm de cele mai multe ori, este cel al ștergerii memoriei. Distrugerea în mod sistematic a documentelor și monumentelor a fost o modalitate des uzată de regimurile totalitare. Tiranii secolului XX au înțeles, cucerind informația și comunicarea, că pot astfel manevra masele de oameni mult mai ușor. Regimurile totalitare au știut să facă din informație o prioritate, controlând ce anume să rețină oamenii.

„….A păstra fără a selecta nu reprezintă încă o chestiune de memorie. Ceea ce reproşăm călăilor hitlerişti şi stalinişti nu e faptul că reţin unele elemente din trecut şi nu pe toate – nici noi înşine nu am proceda altfel – ci faptul că îşi arogă dreptul de a controla ce elemente se reţin. Nicio instanţă superioară din stat nu ar trebui să poată spune: nu aveţi dreptul să căutaţi singuri adevărul lucrurilor, cei care nu acceptă versiunea oficială a trecutului vor fi pedepsiţi. Este pusă în joc definiţia însăşi a vieţii în democraţie: indivizii, ca şi grupurile, au dreptul de a şti, deci şi de a-şi cunoaşte şi de a-şi face cunoscută propria istorie; nu puterea centrală trebuie să le-o interzică sau să le-o permită.”,  menționează Tzvetan Todorov.

Însă nu doar regimurile totalitare încearcă să monopolizeze memoria cu scopul de a crea un prezent amnezic și manipulabil. Lumea modernă este invadată de tehnologie, care prin supraabundență falimentează capacitatea de a reține informații, acestea fiind șterse imediat din memorie.

Acest lucru este reflectat și de sursele media, care vin cu titluri menite să șocheze, fără a avea însă vreun conținut informativ relevant.

„….Grăbiți să consumăm tot mai rapid informații, am fi condamnați să le eliminăm la fel de repede; rupți de tradiții și  abrutizați de exigențele unei societăți a plăcerilor, lipsiți de curiozitate spirituală, precum și de apropierea de marile opere ale trecutului, am fi condamnați  să ne bucurăm de uitare și să  ne mulțumim cu satisfacțiile goale ale clipei. Memoria ar fi amenințată aici nu de ștergerea informațiilor, ci de supraabundența lor. Astfel, mai puțin brutal, dar până la urmă mai eficient, fără a provoca rezistență, făcând din noi, în schimb, instrumentele care acceptă acest mers spre uitare, statele democratice și-ar conduce populația către același scop ca și regimurile totalitare, adică la domnia barbariei.” , mai spune același Tzvetan Todorov .

• O primă versiune a textului „Abuzurile memoriei”  a fost prezentată  într-o conferinţă susţinută Tzvetan Todorov în anul 1992, la Bruxelles,  la comemorarea victimelor din lagărele de concentrare de la Auschwitz

Acestea sunt doar câteva  dintre gândurile pe care Tzvetan Todorov le împărtășește în cartea sa.

Poate mulți se vor întreba de ce m-am oprit asupra acestui mic volum. Răspunsul este simplu: este o carte care cuprinde idei extrem de actuale, destul de ușor de înțeles…. iar săptămâna viitoare, miercuri, 7 februarie, se va împlini un un an de când acesta a trecut la cele veșnice. 

*****
Gânditorul, lingvistul și criticul literar Tzvetan Todorov s-a născut la 1 martie 1939 la Sofia, în Bulgaria și a decedat la 7 februarie 2017, la Paris, în Franța.

În anul 1963 a cerut azil politic în Franța.

Tzvetan Todorov poate fi considerat unul dintre principalii teoreticieni ai fantasticului. A abordat domeniul  poeticii și teoriei literare moderne din perspectiva studierii mecanismului discursului literar, analizând tipurile de construcție literară, categoriile de tropi și figuri ca modalități poematice ale limbajului la nivel abstract, în scopul de a elabora o teorie a genurilor.

Cele mai cunoscute eseuri ale sale despre literatură sunt: ”Littérature et Signification” (1967), „Introduction à la littérature fantastique” (1970) sau „Théories du symbole” (1977).  În 1970, a înființat împreună cu Gérard Genette revista de teorie şi analiză literară „Poétique”.

Începând din anii ’80, Todorov s-a consacrat istoriei ideilor. El a abordat subiecte diverse, precum relația dintre colonizatori și colonizați („La Conquête de l’Amérique: La Question de l’autre” – 1982) sau analiza vinovăției colective după fenomenele Holocaustului sau Gulagului (”Face à l’extrême”-1994).
În 2011 a fost distins cu premiul Academiei Franceze pentru critică, obținut pentru .

Cărțile lui Tzvetan Todorov, traduse în limba română:

• „Introducere în literatura fantastică”, editura Univers, București, 1973.
• „Teorii ale simbolului”, editura Univers, București, 1983.
• „Cucerirea Americii. Problema celuilalt”, editura Institutul European, Iași, 1994.
• ”Confruntarea cu extrema. Victime și torționari în secolul XX”, editura Humanitas, București, 1996.
• „Abuzurile memoriei”,  editura Amarcord, Timișoara, 1999.
• „Omul dezrădăcinat”, editura Institutul European, Iași, 1999.
• „Noi și ceilalți”, editura Institutul European, București, 1999.
• „Memoria răului, ispita binelui. O analiza a secolului”, editura Curtea Veche, București, 2002.