PIATRA NEAMŢ DE ALTĂDATĂ (I)

În anul 1938 apărea la Bucureşti o broşură deosebit de interesantă, semnată de A. Semaca, intitulată „Privire în trecutul târgului Pietrei”, cuprinzând 19 pagini.
Încercăm să redăm în câteva episoade cele mai semnificative aspecte prezentate despre urbea noastră, în mini-monografie, aşezată între cei „patru munţi străjuitori”: Cârlomanul, Cozla, Pietricica şi Cernegura, localitate considerată de autor ca „unul din cele mai frumoase din toate oraşele ţării”, fiind pentru vizitatori o desfătare, „în mijlocul neîntrecutelor podoabe naturale la care se adaugă atâtea amintiri din trecutul Moldovei”.
Iată câteva „mostre” din această descriere despre aşezarea considerată de bardul de la Mirceşti, Vasile Alecsandri, „coroana de aur a Moldovei”, după cum urmează”:
„… înghemuit într-o văgăună, îl străjuieşte muntele Cozla (657 m) care-i întinde surâzătorul parc cu cele două terase şi rotonda de piatră, Pietricica (580 m) cu creasta ca o spinare de fiară încordată spre pândă, Cârlomanul (580 m) însorit şi acoperit de flori, în sfârşi partea cealaltă, Cernegura (850 m) impresionantă prin îmbrăcămintea vălurită de păduri dese şi întunecate.
Bistriţa, înainte de a sparge ultimul zid pe care-l pusese Pietricica, spre a pătrunde în câmpia largă care începe de aici spre Bacău, a săpat timp de veacuri poalele munţilor şi şi-a croit o vale largă în care apoi oraşul, încet, încet, i-a uzurpat năzuinţele disciplinându-i cursul viclean şi schimbător, pentru a-şi pute întinde stăpânirea în singura parte ce era deschisă”.
„… priveliştea ce se desfăşoară ochiului de la rotonda de piatră din Parcul Cozla, e în adevăr uimitoare … Căsuţele abia zărindu-se dintre pomi, cu turnul Bisericii Sf. Ion din Mărăţei, cu turnul medieval a lui Sf. Ion Domnesc de la poalele Cozlei, cu bulevardul Emil Costinescu brăzdând larg şi drept oraşul pe care-l desparte simetric în două, începând de sub Sf. Ion Domnesc şi sfârşind în fund, pe malul Bistriţei, în faţa frumoasei construcţii de piatră a gării, acest rest de oraş, profilat pe ogorul verde al Cernegurei, e de neîntrecută frumuseţe.
În apusul soarelui, sub albăstreala negurilor ce se ridică din ape şi din grădinile din faţă, sub sclipirile turlelor bisericilor, sub lumina învăpăiată a asfinţitului, oraşul exală o poezie fără seamăn ce grăieşte caldă, cucerind pe dată firea privitorului.
Din vârful Cozlei, de pe terasa unde se află chioşcul Cercului de Gospodine (450 m), privelişte are ceva de basm, de vis”.
„… e atât de neaşteptată priveliştea aceasta cu măreţia locurilor ce se desfăşoară, încât acolo sus pe Cozla, oricine gândeşte că în ţări străine, un oraş cu aşezarea Pietrei, ar fi devenit cea dintâi staţiune de turism. Şi mai are împrejurimi sălbatice de o nespusă frumuseţe; dar ochiul drumeţului trebuie să se mulţumească a privi în imediata apropiere. Nu e câmp larg de privire. Orizontul e închis şi multă osteneală se cere spre a răzbi în vârful munţilor, de unde să poţi îmbrăţişa depărtările. La Piatra, în zece minute eşti în vârful Cozlei, având în faţa ochilor la adâncimi şi depărtări, care singure dau măreţia ameţitoare unei privelişti, un ţinut întreg a cărui fiecare părticică este o piatră scumpă dintr-o coroană de nepreţuit.”
„… spre apus, valea Bistriţei se deschide largă, străjuită în dreapta şi stânga de şiruri nesfârşite de munţi, din ce în ce mai înalţi, cu cât se depărtează de albia râului. Departe, în fundul zării, de-a curmezişul largului defileu, fantastic, cu aspectul unei uriaşe ruine de cetate, se profilează pe cerul însângerat, cu reflexe vidate, Ceahlăul. Soarele se ascunde chiar în spatele măreţului munte.
De aici şi până la el, ochiul nu ştie pe ce să se oprească. Începând cu Cernegura, apoi Bâtca Doamnei cu forma ei regulată de piramidă, munţii împrejmuitori şi până în depărtări, par a fi o mare răzvrătită de furtună, cu valuri uriaşe săpând între ele goluri ameţitoare”.

Prof. Gheorghe Radu