Mihai Eminescu. 162 de ani de la nastere
Acum 162 de ani s-a intamplat o minune. Intreg Universul a decis ca nasterea lui Eminescu sa aiba loc pe pamant romanesc, sub un luceafar, la umbra codrului, in oglinda lacului si in parfum de flori de tei. S-au scris mii de carti despre miile de manuscrise ale lui Eminescu, despre viata personala, despre educatia, profesia, opera si nebunia unui geniu.
Pana la Eminescu nimic nu a vibrat in literatura acestui neam, iar limba romana era aproape un mit. Marea nesansa a fost ca lumea nu l-a inteles si nici nu il va intelege vreodata. Romania nu mai are oameni la fel de puternici, capabili sa rastoarne legi si sa conceapa altele noi. Romania sta la limita prapastiei, agatata de existenta unui Eminescu, ambasador al limbii romane, inteligentei si fortei sufletesti.
Si e pacat sa despici firul eminescian in patru si sa ii analizezi bunele si relele. Vremea oamenilor adevarati a apus pe meleagurile mioritice, iar astazi, falsi intelectuali bat adesea apa in piua, oferind “critica literara” asupra operei eminesciene. E aproape o blasfemie sa analizezi un om complet si o opera desavarsita, asemuind scriitorul Eminescu cu valori din alte literaturi sau punand opera eminesciana in balanta altor personalitati ce nu apartin culturii romane.
Intelectualii de astazi nu fac decat sa fie niste bieti epigoni care, simtindu-se flatati de punerea in aceeasi oala cu romanul Eminescu, se fac doar ca scriu. Eminescu a fost unic, irepetabil, a fost un om complet, un scriitor desavarsit, un nebun frumos, o fiinta mult prea complexa pentru a se putea vorbi intr-o singura zi, o data pe an, cand ne amintim ca pe 15 ianuarie s-a nascut cineva pe nume Mihai Eminescu.
Cultura romana a abuzat de acest noroc gratuit care a permis nasterea lui Eminescu in Romania. A abuzat atat de mult, incat tinerii de astazi, din scoli, sunt plictisiti. Atat de plictisiti incat si-ar fi dorit ca Eminescu nici sa nu se fi nascut sau sa fi fost un simplu anonim, pentru a nu mai fi obligati sa ii studieze opera. Ar fi bine ca, uneori, intelectualii sa considere unele texte ca fiind sacre si, asa cum textul biblic nu este discutabil, asa sa fie luate ca atare textele eminesciene, fara adnotari, pareri ale unuia si altuia. Ar trebui sa il citim mai mult pe Eminescu si mai putin pe cei care au scris despre Eminescu.
Despre Eminescu nu se mai poate spune nimic. Tot ceea ce inseamna Eminescu este scris pe hartie de el insusi. Macar o data pe an, indepartati-va de kitsch-ul cultural si fatarnicia „intelectualilor” contemporani si luati o carte in mana, semnata Mihai Eminescu, si descoperiti voi insiva adevarul. Descoperiti ce inseamna limba romana, valoarea, cultura, inteligenta umana si puterea cuvantului bine scris. Eminescu e la fel de viu ca in prima zi…
Poate, in sfarsit, astazi, de Ziua Culturii Nationale, societatea civila se va trezi din somnul cel de moarte si va dovedi ca e formata din epigoni care il merita pe Eminescu.
Mihaela Iosub
Înainte de 1989 s-au tipărit pe seama Academiei Române mai multe volume monumentale, format A4, reprezentând întreaga operă eminesciană: versuri, proză, articole de ziar. Ediția respectivă s-a lăsat și cu un număr suspect de decese ciudate, atribuite unor presiuni politice venite din afara României, fapt recunoscut abia după evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Prin intermediul postului de ”Radio Free Europe” din Munchen, românii aflau, înainte de 1989 cine sunt victimele, executate discret de Securitate, la ordinul P.C.R. Doi academicieni români au dispărut de pe firmamentul vieții literare românești(unul fiind chiar acad. Al. Oprea, coordonatorul ediției respective, iar numele său a apărut într-un chenar negru la vol. XI) iar volumele IX, X, XI, XII și XIII au fost retrase de pe piață la indicațiile ”prețioase” ale ”Cabinetului 2”, având în frunte pe tov. academician dr. ing. Elena Ceaușescu! Toate aceste tipărituri au urmat normele și modelul ediției critice întemeiată de PERPESSICIUS. Și numele celorlalți colaboratori merită pomenite: Dimitrie Vatamaniuc(responsabil al secțiunii de publicistică), Petru Creția(responsabil filologic al ediției), Oxana Busuioceanu, Anca Costa-Foru, Aurelia Creția, Eugenia Oprescu(transcrierea filologică a textelor) și Ileana Rațiu(secretar tehnic). Forța a trei organizații internaționale s-a dovedit mult mai puternică decât administrația de atunci a României, pretins independentă, iar Eminescu a mai fost încă o dată pus la index datorită unei pretinse xenofobii. Nici prof. univ. dr. Ion Coja nu mai este scos în față din cauză că este prea implicat în lupta celor care desfășoară activități anti-românești. Multă vreme, mulți dintre români nu au crezut că marele poet și gazetar Mihail Eminescu a fost victima unui asasinat, executat la comandă, la presiunile politice venite din partea unor organizații, bancheri și politicieni de sorginte străină, strămoșii celor care au decis eliminarea celor cinci volume de publicistică, editate de Academia RSR. Astăzi, pare foarte banal să fie jigniți românii în propria lor patrie, fără să se mai trezească cineva care să apere imaginea și interesele României, ale românilor! Conștiințele naționale, lucide, vii, responsabile sunt atacate și minimalizate. Unii dintre concetățeni au convingerea că problema națională este un moft desuet. În schimb, problema națională a germanilor, francezilor, evreilor, americanilor, chinezilor etc nu este considerată un moft ci un element de siguranță națională! La cât de prăduită este România de azi, începi să te dumirești de ce se cultivă dezinteresul național și tot soiul de regionalizări, iar drapelul României este scuipat de venetici!
felisitari pentru articol. CINSTE! pacat ca aceasta sarbatoare nationala a fost uitata de media natioanala,mare pacat,
Felicitari pentru acest articol !!
Si eu propun, ca de altfel si alti cititori ca scrierile D-lui Eminescu sa fie considerate „sacre” As merge si mai departe si as propune infiintarea unei legi care sa pedepseasca pe aceia care din anumite motive anti-romanesti aduc critici simbolurilor si poporului roman. Sint citeva imagini sfinte pentru Romania care nu trebuiesc atinse nici in gluma, si, D-ul Eminescu este unul dintre ele.
Continua Mihaela,indiferent de impedimente. Ai potential, talent si curaj!
FELICITĂRI PENTRU ARTICOL, PENTRU MEMORIA SĂNĂTOASĂ ŞI GESTUL FĂCUT DE ACEST ZIAR! TRĂIASCĂ EMINESCU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! SĂ COMEMORĂM, MĂCAR PENTRU O CLIPĂ ŞI AMINTIREA SOŢILOR ALDEA ŞI DOINA TEODOROVICI, DIN BASARABIA, ÎN DORUL NOSTRU VEŞNIC PENTRU EMINESCU!
Pentu mine Eminescu este imortal
Multumesc Robert.
Daca, vei fi de acord, extrase din presa vremurilor,publicate in scrierile politice,le copii si le trimit redactiei, spre publicare.
Admin: Trimiteti, va rog, tot ce aveti si vom publica.
Inaltator acest articol.Felicitari autorului.Inca nu suntem pierduti!!!
Felicitarii mele pentru acest ARTICOL.
Inca mai sunt Romani care NU s-au ingenunchiat lui ZEUS.
[…] Cupola a Bibliotecii Judeţene “G.T. Kirileanu”, un eveniment cultural prilejuit de comemorarea marelui poet Mihai Eminescu. Evenimentul a fost susţinut de grupul muzical „Cântec Sfânt” din Piatra Neamţ, dirijat şi […]
felicitari, nu am vazut niciunul din ziarele nemtene care au si varianta online, sa pomeneasca azi de Eminescu! felicitari inca odata!