Amintiri din viitor
Stam si ne minunam zilnic de situatia economico-sociala in care am ajuns si nu putem explica cum in 20 de ani am trecut de la fabrici si uzine, gradinite si piscine, toate aflate in proprietatea „poporului” la situatia in care platim ca sa parcam, platim ca sa ne tratam, platim ca sa circulam, platim ca sa ne educam si asa mai departe.
Situatia drastica in care se afla Romania nu da nici un semn ca s-ar putea transforma intr-o crestere economica sau intr-o dezvoltare sociala. Oamenii de rand sunt impovarati de mizeria veniturilor, intreprinzatorii sunt ingenunchiati de greutatea birurilor, iar societatea devine din ce in ce mai salbatica.
Acum 20 de ani eram prieteni intre noi, vecinii bateau la usa unii la altii cu orice ocazie, pietrenii se mai intalneau la un pahar de vin sau la o partida de table, iar copii se jucau galagiosi in fata blocului. Iata ca am reusit performanta ca in 20 de ani sa ne salbaticim cu totii, sa ne punem usi de fier, sa ne certam cu vecinii de la apometre, copiii sa imparta intre ei etnobotanice, iar batranii sa fie abandonati in uitarea colectiva.
Problema cea mai mare nu este ca am ajuns in aceasta situate, pentru ca poporul roman este obisnuit sa treaca prin astfel de vremuri, problema este in ce ne vom transforma. Pe timpul turcilor situatia se rezolva simplu prin fuga din fata dusmanului, pe timpurile comunistilor constrangerile au facut din romani un popor de oameni adaptabili la lipsuri, care carau acasa de la locul de munca tot ce puteau lua, asigurandu-si in acest fel un trai la limita decentei. Iata ca acum nu mai putem fugi in codru, nu mai putem fura o teava sa ne facem un gard sau o bucata de lemn sa facem un scaun, iata ca am ajuns constransi de propria nevoie de libertate.
Este foarte posibil sa ne indreptam spre o situatie si mai critica in care numarul infractiunilor va exploda, lucru ce va duce implicit la un numar din ce in ce mai mare de fapte cu autori necunoscuti si de aici pana la o debandada sociala nu este decat un pas facut o data cu intrarea in incapacitatea de a pastra ordinea din partea institutiilor statului.
Cei care cred ca o schimbare a puterii sau va duce la un trai mai bun se inseala amarnic. Singura salvare a noastra consta in schimbarea mentalitatilor si in ridicarea gradului de cultura pentru ca un popor prost va fi intodeauna asuprit, indiferent de cine este condus.
In perioada ce va urma dupa sarbatori gradul saraciei si disperarii este posibil sa se accelereze artificial pentru ca prostimea sa beneficieze de o relaxare financiara in prag de alegeri in scopul inducerii unei false impresii de revenire din criza.
Pe plan local este bine sa ne asteptam la ce este mai rau deoarece suntem intr-o situatie unica in care puterea a dat mana cu majoritatea opozitiei nemtene ce aproba tacit toate smecheriile, iar din punct de vedere al institutiilor ce apara legea suntem vazuti pe buna dreptate ca un judet in care unii politistii merg in concedii cu camatarii, unii procurorii stau la masa cu infractorii, unii judecatori fac abuzuri evidente, iar administratia locala a trecut de mult de pragul bunului simt ajungand nici macar sa nu se mai prefaca ca totul este in regula.
Nemtenii trebuie sa se adapteze situatiei, sa reactiveze simtul supravietuirii si sa nu cumva sa se culce linistiti in baza ca opozitia vegheaza, ca nu vegheaza nimeni, opozitia nemteana nu misca nimic pentru ca in marea ei parte este formata din oameni fara valoare si foarte obedienti care astepata cu limba scoasa sa li se mai arunce cate un os mic de la masa puterii si daca osul are si putina carne deja se apuca sa maraie la trecatori ca sa isi justifice portia primita.
Viitorul nostru este cel pe care ni-l facem noi azi iar daca vrem un viitor bun macar pentru copiii nostri ar trebui sa devenim noi insine mai buni si in primul rand mai destepti. Este prima oara cand poporul roman a ajuns in situata de a nu-si mai face griji pentru ziua de maine pentru ca a devenit prea grea chiar ziua de azi.
Ionel Ionel